Cum scriam în rubrica de ieri, Măiculiţă dă colţul pe stradela Frunzei şi-şi face prezenţa în ograda bisericii cu hramul lui Gheorghe cel purtător de Biruinţă. De fapt, şi bibicul agent electoral a fost şi este un biruitor şi un harnic perpetuu, un fel de „sine qua non” fără legitimaţie, drept pentru care-i adulat de foarte multă lume, dar şi pizmuit în aceeaşi măsură. Calităţile sale fizice, chimice, spirituale şi sociale îl recomandă cu toată credibilitatea s ...

O cioară pe sârmă (o cioară/ mai veche decât viaţa mea,bătută de vânt şi omături)/ încearcă pe sârmă să stea!Încearcă să stea şi să cânte,/ se uită sfioasă le nea,la nea trecătorul prin viaţă,/ rămas (timpuriu) fără stea!Chiar cântă... şi scapă o nucă/ s-aude doar poc! şi cra! cra!(aceasta nu-i cioară vopsită,/ nici nea nu e alt fel de nea)...!Un alt fel (cu puşcă) s-arată,/ hlizeşte şi trage în ea -doar clipe şi pene de cioară/ se văd căzătoare p ...

Numele: Petrache. Prenumele: Neculai. Domiciliul in/stabil: cea mai răbdătoare şi feerică bojdeucă aşezată în sudul părţii de Sud a Moldovei de Nord. Ocupaţia trecută: doctor în Toate. Înălţimea, greutatea şi ţinuta vestimentară: echivalente lui Giovanni Giacomo Casanova. Studii: o grămadă de şcoli terminate definitiv şi ireparabil. Ţinuta morală: ascuţime şi eleganţă de filozof, vocabular de literat, dar şi candoare de înţelept. Starea socială: cvasi/cavaler non ...

cum numai mama respectă re/naşterea,/ aşa respect eu ne/răbdarea!cum numai setea respectă fântâna,/ aşa respect eu deşertăciunea!cum numai războiul respectă pacea,/ aşa respect eu iubirea!cum numai sarsailă respectă biserica,/ aşa respect eu nemernicia!cum numai morfologia respectă sintaxa,/ aşa respect eu adevărul!cum numai tata respectă coasa,/ aşa respect eu iarba!cum numai foamea respectă pâinea,/ aşa respect eu grâul!cum numai viaţa respectă moartea,/ aşa respect ...

Şi cum să nu ţi se umple sufletul şi memoria cu cele mai frumoase şi adânci şi înalte şi răscolitoare poezii scoase din Fântână?!... Mihai Eminescu: „Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,/ valea-i în fum, fluiere murmură-n stână!”... Lucian Blaga: „Când mă privesc într-o fântână/ mă văd cu-adevărat în zi,/ aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi!”... Tudor Arghezi: „Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu./ Tu curgi, fântână, pe trecutul meu!”... Adri ...

Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeu şi să nu-i cer nimic în plus,/ dacă nu ştiu ce am de spus! Nici nu mă joc şi nici nu-i cer/ cheia intrării în Mister, nu mă atrage nici un rai,/ nici un „rămâi” şi nici un „hai”! Totul nu zice mai nimic,/ însă mai strig, încă mai strig: ia ce (nu) ştii că n-ai luat,/ dar nu-mi lua ce nu mi-ai dat! Nimicul parcă spune tot/ ce n-are sud, ce n-are nord, ce n-are sus, ce n-are jos/ în Ochiul sfânt şi majestos al ...

Nimic mai singur şi mai trist ca o fântână goală şi părăsită. Nici vrăbii, nici apă, nici urmă de lună şi de stele în luciul odinioară adânc şi ademenitor. Din ce în ce mai înclinat şi mai mâncat de putreziciune, stâlpul care sprijină cumpăna îşi trăieşte şi-şi numără ultimele clipe oblice pe faţa pământului. Cumpăna, din ce în ce mai încovoiată, scârţâie tulburător, la cea mai mică bătaie de vânt. Şi tare mult seamănă cu o bătrână care cară ...

Acest poem trebuie să zboare până Acolo, dar nu zboară!!! Cred că-i defect, cred că (nu) are greutate - şi doar l-am scris cu pană de cioară!!! Trebuia să-l scrii cu pană de privighetoare - îmi zice un laureat al premiului N pentru aeroplane - şi ar fi zburat, toată viaţa ar fi zburat!!! Trebuia să-l scrii cu pană de vulture, şi ar fi zburat!!! Trebuia să-l scrii cu pană de bâţâitoare, şi ar fi zburat!!! Trebuia să-l fi scris cu pană de nu ştiu care, şi ar fi zbur ...

Sigur că da! Nu-mi vine să cred că doamna Stai se opreşte pentru mine! Şi nu se opreşte aşa, doar ca să-mi răspundă la salut, ci chiar stă şi se „uită” în ochii mei, şi mă fascinează, şi chiar îmi spune: „Şi eu aştept de multă vreme să mă întrebi Ceva! Iartă-mă că te tutuiesc! Sunt convinsă că politeţea unui „dumneavoastră”, de pildă, lungeşte distanţa dintre preopinenţi, şubrezeşte apropierea atât de mult aşteptată! Nu?”... Şi se lasă Tăc ...

Hai... să mergem... ne aşteaptă/ şi ne strigă şi ne-ngână! Hai, nu-ţi fie frică... mergem/ CU BISERICA DE MÂNĂ!   Şi cu floare la ureche:/ tei, pelin, salcâm, cicoare, mătăciune, crin, spânz, nalbă,/ iarbă mică, iarbă mare!   Şi cu sufletul cât casa/ care-acolo ne aşteaptă să vedem de steaua noastră:/ dacă-i strâmbă, dacă-i dreaptă!   Şi cu toate cele sfinte/ să vorbim seară de seară, şi să stăm ca-ntr-o-ntâmplare/ cu-năuntrul în afară!   ...