Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să tac, nu pot să tac,lunec şi-aştept nu-mă-uita(rea),/ poate ne trece peste prag,şi poate stă cu noi, o seară,/ preţ de-un tangou şi de un vals,şi poate-mi spune, la plecare,/ că nu sunt eu arcuşul fals,şi poate-i spun şi eu că-n toată/ slava rotundului de lutpe/trecerea mi-a dat acordul/ mereu al altui început (!)(!) când intru-n sufletul vioarei/ nu ştiu să pot, nu p ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) ce mai face vântul? tu ce faci,doamna mea uitată printre maci?doamna mea din volburi nestematecoase rochii la singurătate?!din cicoare şi din pălămideface poartă-n cale-mi şi-o deschideca să pot intra din depărtareşi să pot ieşi la drumul mare,unde-am s-o aştept încet şi bine,dacă vine, dacă nu (mai) vine (?!)(!) dacă bate vântul, doamna mea,spune-i şoapte, stai în calea saşi opreşte-l, roagă-l cumsecade:h ...

Din colecția „Cele mai limpezi poezii rămase tablou” (!) pe omul acesta îl ştiu dinainte de a-l cunoaşte -el zice că mă cunoaşte dinainte de a mă şti -ce om este omul acesta! - îmi spun şi mă mirvăzându-l fericit în fiecare zi (!)(!) parcă ieri l-am văzut la coadă la pâine -murmura mărunţel nişte înjurăturifiindcă mai avea un cumpărător în faţăfoarte liniştit şi lămurit şi murdar de firimituri (!)(!) stătea la coadă la pâine şi mânca pâinecumpărată ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) stau la mormântul amăgirii/ şi-mi număr sufletul mărunt:doi-trei, cinci-şase, nouă-zece.../ o fi mai bine să m-ascundşi să las naibii toate cele/ trecute (zilnic) pe răboj?o fi mai bine să las naibii/ viaţa şi moartea pe daiboj (?)(!) o fi mai bine să-mi tai pofta/ la vraja cestui dulce surdşi orb şi mut şi fără suflet,/ mult mai puţin, puţin mai mult,zis şi destin? - mă înfioară,/ îl scad mereu, şi nu-l te ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) și eu sunt în plante, şi tu eşti în plante:tu eşti miozotis, eu sunt mărăcine -n-adâncul albastrului tău fără marginivin toate nălţimile-n veci să se-ncline:vin valuri şi valuri de regi şi regine,vin zei, dumnezei, şi pandore, şi parce,vin sclavii, proscrişii, deştepţii, nebunii,şi tot ce durează, şi tot ce se spargeacum, chiar acum, tremurând... fiecarevrea poartă deschisă la nu-mă-uita(re) (!)(!) din jur ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptăcuvântul meu (întâiul) în formă de şotronscris cu nuiaua dreaptă sau zgâriat pe ţărnă,pentru Ileana, Gheorghe, Maria sau Ion,şi pentru toţi aceia, şi pentru toate-aceleacare-au ştiut să joace-n pătrate ciobul strâmb,să-şi sară ne/norocul şi grijile şi plânsul,să-i năvălească somnul (adânc) în flori de câmp (!)(!) aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Uite: sunt în prima Clipă!.../ am venit? am fost adus?trebuie să ştiu că-s Viaţă?/ că m-a mântuit Iisus?că a fost Bigbang: pornire/ spre cruzime, spre sfârşit?treacă-meargă? tura-vura?/ embrion de Infinit?fecundare-n Gol? în Silă?/ în virtutea unui Timp?în virtutea unui Spaţiu?.../ cu Nimicul Tot la schimb?... Uite: sunt în prima Clipă!.../ oare-s minus? oare-s plus?trebuie să-mi sparg genunchii/ şi să mulţume ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii cvasibulevardiere rămase tablou”  (!) domnule colonel, sunt soldatul care nu răspundela comanda "culcat"fiindcă nu-mi place să dorm pe gunoaiele patrieipentru care mulţi sunt în stare să mănânce rahat (!) (!) și eu am mâncat cu apă rece când dumneavoastrăeraţi caporal şi vă credeaţi expert în calibrul 7,62 –dumneavoastră mâncaţi la popotă,dar vă durea exact în Vârful Omului de noi (!) (!) noi – cei de atunci şi de acu ...

Din colecția "cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) mai stai oleacă, nene moromete -parcă nu-ţi pasă, parcă te grăbeşti,parcă nu vrei să mai auzi copiiicum te aşteaptă să le spui poveşti (!)(!) parcă nu vrei să mai aştepţi la poartă,din când în când, poştaşul cu scrisoride la copiii rătăciţi prin lume,strigaţi la geam, încet, de multe ori (!)(!) parcă te doare viaţa, şi pădurea,şi drumul trecător pe lângă schit,şi timpul, şi fântâna, toată lumead ...

Din colecția "cele mai frumoase poezii rămase tablou" Când am vrut să-l tai, salcâmul/ s-a uitat, a plâns la mineşi l-am auzit cum cântă/ (din Adâncu-i) c-o vioarănevăzută şi nespusă/ încă-n viaţa mea năucă...şi-ncerca să-mi curgă-n suflet/ că nu-i pregătit să moară,şi mai are până-ncepe,/ şi mai are până-şi facespre Înalt ultima-i cruce,/ ş-apoi se dă jos din fire,şi din păsări, şi din floare,/ şi din lemnul său cel straşnic,unde-i stă vioara crudă ...