Maria Weishaupt Sarău, "Răstignită în iubire", Editura Boem@, Galați, 2023 După volumul din anul 2020, intitulat "În sălaș de liturghie" (Editura Pax Aura Mundi, Galați), Maria Weishaupt Sarău revine cu o nouă carte de poezie, păstrându-și simpatiile lirice, amprenta creștină autentică, iubirea de locurile natale ori de adopție, sensibilitatea şi dăruirea. De altfel, titlul cărții este semnificativ, existând în cuprins chiar două poeme care "nășesc" indirect înt ...

Un bibic cititor vehement de Viaţă Liberă mă apelează şi-mi porunceşte să scriu despre Verde. Fiindcă, zice măria sa, e sătul de Uscat. De care Uscat? – îl întreb cu literă mare. De tot Uscatul pe care-l cultivă şi-l răspândeşte cest domn homo bezmeticus! – îmi răspunde cu iniţială verzală amicul vijelios. Are dreptate, este apărătorul verdelui crud şi continuu, cum ar zice Bacovia! – îmi zic...şi-l rog să cetească ziarul de mâine, adică de azi, cum ar veni ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" E sâmbătă – pe apa-i milenară/ se duc iertări, păcate, tot, tot, tot: bune şi rele, sacre şi profane,/ şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă – şi nu-i nici o scăpare/ din calea apei sale – hai s-o bem pe toată, într-o clipă, fără milă,/ să nu-i mai fim şi poftă şi cherem! E sâmbătă – vi-i sete? vi-i şi frică,/ vreţi şi păcate, însă vreţi şi rai – ştiţi că aiastă apă se re/varsă ...

În fiecare zi, ca într-un ritual sacru/magic respectat cu străşnicie, mă ia de mână şi mă duce Acolo. Drumul ne suportă cu bucurie greutatea şi şoaptele, mai ales ale ei. Drumul trece printre ultimii arbori schilodiţi şi trişti şi uitaţi ai civilizaţiei digitale. Drumul nu vrea să nu mai mergem pe el, nu vrea să nu ne mai ştie (zi de zi) de-a lungul ducerii şi întoarcerii sale nemişcate. Drumul acesta a devenit un „sine qua non”, un component al vieţii şi al morţii ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Făceam concurs de sărituri în râpă -cine rămânea întreg, primea biscuiţi şi flori -din când în când, o auzeam pe mama:ai să mori, făptaşule, ai să mori!Râpa era foarte adâncă... şi foarte mulţi copiivisau biscuiţi şi bomboane de lux -unii nu se mai duceau nici la şcoalăşi veneau (toată ziua) la concurs!Nu mai aveau răbdare să stea la rândşi săreau toţi, săreau de-a valma -de multe ori, răsărea mama pe m ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Aud paşi suind pe coastă,/ mici şi rari şi fără vlagă -parcă vin din altă lume,/ parc-au mers o viaţă-ntreagă,parcă sunt străini pe drumul/ cest aducător la mine,parcă-s paşi bătrâni, cu zile/ scurte-scurte şi puţine,zile triste, zile negre,/ secetoase şi amare,parcă nu mai pot să urce/ şi pot numai să coboare!Şi chiar cred că nu ştiu cine/ se încumetă-n dogoare -oare ce durere-ndeamnă/ ceşti paşi singuri pe ...

Desigur, onoraţi cititori de rubrică fixă şi de fineţuri paradigmatice, realizaţi de unde vine parafraza din titlu. Şi, iarăşi desigur, ştiţi foarte bine ce sugerează şi cum „sună” scornitura cu nume aproape identic a munteanului Petre Ispirescu. Şi, tot la fel, vă daţi sama de imposibilitatea şi de inutilitatea naraţiunii, dar şi de farmecul remarcabil al scriselor prozatorului şi tipografului contemporan lui Mihai Eminescu. Dar nu despre asta-i vorba (astăzi) în aces ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fluture naiv, albastru,/ nu te-am mai văzut de cândmă jucam cu-n zmeu cuminte/ şi n-aveam ileană-n gând!tu treceai încoace-ncolo/ şi-nvăţai să zbori încet,ca un cavaler destoinic/ şi în pas de menuet!tu dormeai pe floare rară,/ eu dormeam pe iarbă deasă,zmeul adormea pe gânduri,/ cu ileana cea frumoasă!Toţi stăteam numai pe-afară,/ toţi eram frumoşi de câmpşi citeam poveşti cu carul/ mare, sub salcâmul strâmb,� ...

Ieri, în cest colţ de pagină observatoare, ziceam că nu-mi mai trebuie sprijin de amantă cât mai am de suportat regimul acesta fără sare, adică până în 2075, aşa cum citesc pe cartea de identitate, eliberată din firidele unde se ascunde evidenţa populaţiei. Acum, dacă mai suflu încă o groază de ani, nu-i nici un bai. Dar dacă depăşesc bariera, ce mă fac? Să stau iar la coada aia proverbială? Ştiţi proverbul, nu? Pentru cei care nu-l ştiu, iată-l aşa cum l-am auzit: ...

Întoarce-te! Nu vezi că nu ai Încotro? Nu vezi că întoarcerea-i primul şi ultimul şi singurul Încotro? Te rog să mă crezi, ai să regreţi dacă nu vrei şi dacă nu poţi şi dacă nu ştii şi dacă nu vrei să înveţi să te întorci! Sunt sigur! De ce sunt sigur şi de ce-ţi spun că ai să regreţi amarnic? Deoarece nici eu nu am ascultat Vocea aceasta! Şi eu am făcut-o pe deşteptul! Şi eu am considerat că pot cuceri tot ce însemnează Bastilie, Everest, Capitoliu, Ninive! ...