”Eu nu vin dinafară, vin numai din timpul meu simetric și egal cu mine, cobor din adolescența plină de lilieci, amputată de surâsul lui Uriah Heep și din litera cărților, mai târziu coaja de ou în care m-am închis tăcută; exist dintr-o promisiune neonorată și din viața unui om, a mea deloc, cheie cu care am ieșit din Țara oglinzilor strâmbe; m-am pus sinucigaș la tombolă, și acum țin minte!, cu tot elanul tinereții mele sperând că numărul acela va ieși câștigă ...

Sunt cu Vasile într-o crâşmă de Centru. Bem nişte bere, că apa ne stă în gât. De fapt, ce mi-i bere, ce mi-i apă... tot un drac! Bem elegant şi grongănim frumos despre cam cât a pătruns apa în solul agricol al Patriei, despre cam ce e-n stare să facă apa, dacă se revarsă Dunărea, despre rolul distrugător al apei la genunchi, despre cum poate apa să afecteze personalitatea şi persoana căreia-i intră în urechi, despre câtă apă este necesară unui creier ca să funcţio ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) am să mă duc să bat la geam chiar dacă N-AILĂSAT NIMIC, NIMIC, NIMIC ÎN URMA TA -poate găsesc măcar o umbră de atunci,de când ceva, altă ceva, alt cineva (!)(!) poate găsesc măcar ce-a mai rămas din caidupă ce-au fost şi au plecat atâţia lupişi corbi - şi, poate, în tot jurul părăsit,găsesc măcar nu(mă)uitare şi hurlupi,măcar şotronul scris frumos, pe sub salcâmi,printre oleandri, printre meri şi prepelea ...

Din colecția "Cele mai haioase poezii rămase tablou" (!) bătrâne, stai să-ţi arăt frumoasa din bar,poate ţi se suie şi ţie dragostea la cap,mie îmi dă dragostea pe dinafară, bătrâne,fac evaziune sentimentală, mi-i sângele la trap (!)(!) uită-te la ea, bătrâne, cum se onduleazăca o insectă rece pe nisipuri sahare,cum cântă ultima partitură din opera lui Socrate,ne priveşte persuasiv, ne toarnă cucută în pahare (!)(!) îndrăgosteşte-te, cât mai repede îndrăgoste� ...

Ce bine că, în sfârşit, pleacă scărpinătorul din magazin! sper să-mi iau şi eu cât mai repede o ţâră de pace şi iubire, dacă nu cumva o va lua pe toată doamna din faţa mea, fiindcă văd că are un morman de sacoşe pline cu altfel de pace şi cu altfel de iubire (în tele/viziunea ei, desigur)... Sigur că da! iată, stimabila cocoană, ţeapănă în halat şi cu o pungă de plastic peste părul în bigudiuri, se pregăteşte îndelung să înceapă să cumpere! observ că o c ...

Ce minunat mi se pare acest peste/drum! parcă ar fi partea aceea, partea drumului cu o singură parte! parcă nici nu-mi vine să trec! parcă nici nu-mi mai trebuie papă! parcă, deodată, nu mai sunt omul care are drum cu două părţi, ci omul care trăieşte toată viaţa în/peste drumul cu o singură parte! cum naiba să nu-mi piară foamea când, în sfârşit, am posibilitatea să văd asemenea minune?...(cred că omul de dincolo se uită la mine şi crede că eu sunt omul de dincolo, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) oare ce să-mi facă moartea, dacă viaţa nu-i în staresă mă suie în icoane, să mă ţină pe picioare,să mă pună doar oleacă lângă cei de pe perete,să mă lase-n lumea asta... cât ai zice frunză verde?ce să dreagă, ce să strice, ce să tacă, ce să spunăcând moldova bate-n poartă şi cu pâine şi cu sare?când eu vreau să-i fac din liră, dar ea fulgeră şi tună,zvârle din senin cu piatră... ce să facă mo ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) pot ieşi într-o clipită din secunda asta lungă –pot fiindcă port limbajul veşnic al deşertăciunii,pot fiindcă am nimicul care poate să-mi ajungă:unii spun că numai alţii, alţii spun că numai unii (!) (!) pot intra fără oprire chiar în moartea asta scurtă –Pot fiindcă-mi cer părerea toţi mărunţii, toţi înalţii,pot fiindcă toată viaţa mi-am ascuns-o într-o turtă:alţii spun că numai unii, unii spun c ...

Mă duc peste drum să-mi iau papă. Nu chiar papă, fiindcă nu-s din ăla gasteropod, ci păpicăVreau să pap niţel. Nu şniţel, că-s alergic la ăsta. Tocmai până peste drum... nu-i aşa departe. Drumul, însă, nu-i aproape. Nu-i nimic. Până la drum, merg mai mult. Dar, apoi, merg puţin până dincolo... Sigur că da! mai mult durează cât cobor din clădire, ce naiba! dă-o încolo de treabă! doar n-o să vină peste/drumul la mine, nu?... Hai, gata, vorba lungă, sărăcia omulu ...

Poetul Dumitru Viorel Neagu (D.V.N.) ne-a prezentat douăsprezece poeme din viitoarea sa carte, "Averi și poveri de dor", poeme care-l recomandă ca fiind un romantic de factură nouă, și nu "un romantic întârziat" - cum se mai spune, convingându-ne că a fi romantic nu înseamnă a fi învechit. Accesibilitatea sa la încărcătura semantică a cuvintelor și capacitatea de a surprinde sugestiv, printr-o scenograficitate subtilă, trăirile interioare ce țin de erosul bărbătesc, sunt i ...