Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Octava Unu(!) nici un cuvânt, când i-am ieşit în cale,n-a vrut să-mi dea, măcar de alungare,măcar aşa, să ştiu că nu-s egalemorţile noastre tămăduitoare,să ştiu că viaţa nu-i pentru taclale,ci-i doar o pregătire de plecare -dar nu mi-a dat, şi s-a pierdut departe,în carte, după carte, fără carte (!)Octava Doi(!) nici un cuvânt, când mi-a ieşit în cale,n-am mai avut să-i dau, de bucuriecă mă primeşte-n gânduril ...

=O lasă pe mama lângă teiul doldora de cântece cu pene şi porneşte spre mine. Nu ştiu dacă rochia fără capăt vrea să ajungă, în sfârşit, la mine. Nu ştiu dacă nu cumva vrea să plece şi trebuie să treacă prin mine, pe lângă mine. Oricum, încep să tremur, nu-mi pot stăpâni emoţiile apropierii, n-am nici o posibilitate, nici o şansă de apărare. Dar nici nu gândesc să mă apăr. Îl îmbrăţişez pe "fie ce-o fi", mă las în voia şi sub controlul absolut al Icoan ...

”Aş vrea să ştiu ce are de gând cu mine Sosirea asta în rochie fără sfârşit, dar mi-i ruşine s-o întreb, mi-i ruşine s-o trag de mânecă. Mi-i frică, mai bine zis. Mi-i frică, nu care cumva să se supere şi să plece, să asist (şi) la plecarea Sosirii, la plecarea ultimei Sosiri... Sigur că da, nu? Sigur că da! Iată, stă de vorbă cu mama. Nu aud ce-şi spun. Dar, după intuiţie şi după mişcarea buzelor, mama-i spune că o aştept de pe vremea curcubeului colorat cu a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"este o mare suferinţă să iubeşti/şi o mare nenorocire să scapi de această suferinţă"                                         (Alexandru Macedonski)(!) tu vii cu cei fluturi (de vorbă) din vale,eu vin cu cei greieri (de vorbă) din deal -s-aude cum cad şapte vorbe regaleşi reci: nu cumva să cădeţi de pe cal (!)(!) te-aud, te apropii - cuvintele talebat până la mine, şi fluturi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Motto: "trebuie să trăim astfel încât moartea           să fie un act de incontestabilă importanţă"                                                    (Anatole France)(!) cred că s-a dus - aştept să se întoarcăatunci, măcar aşa, din întâmplare,fiind c-o cheamă-n lacrima mea largăDULCEAȚA ECHILIBRELOR PRECARE (!)(!) cred că s-a dus - şi nu a vrut să laseo vorbă de ...

Pe primele cinci-şase propoziţii le citesc în tăcere. Şi mă opresc. Mă uit la nea Prepeleac şi-l cercetez cu atenţie, cu încântare, cu invidie, cu orice preţ. El se face că nu mă vede ce fac. Reiau textul. De data asta, citesc să se audă până dincolo de Măzăriche, până dincolo de jurul lui Măzăriche, până dincolo de Calea Zimbrului, chiar până în momentul descris de acest fragment devastator. Iată-l!Fără sfârşit şi plină cu Alcătuirea sa, rochia Sosirii sfin� ...

Şi nu numai să se declare învinsul duşmanilor săi, dar să şi respecte nişte principii care ţin de verticalitatea-i devenită proverb pe strada Zimbrului, în mahalaua sublim eternizată pe altarul literaturii de poetul Miron Radu Paraschivescu. Prepeleac nu-i habotnic, dar nici nu pune în ecuaţie şi nu zvârle în derizoriu Divinitatea. Nu-i ca ăla, bigotul de cartier, care se dă cu tărtăcuţa de pardoseala naosului, se cruceşte cu mâinile amândouă, dar scuipă şi blestemă ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "plânge arta la vamă,/ a dracului plânge -            frumoasa mea, ia-mă/ la tine în sânge!"                                             (Iolanda Cremene)(!) aud cum vine liniştea cu carulşi-mi intră-n cap, în suflet şi-n picioare,şi cum această umbră a tăceriiîmi dă de înţeles că nu mai arenici o secundă să mă ocoleascăşi-mi strigă să fiu gata de pri ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" încet... printre cuvinte... la deal... printre dihănii -vreau să ajung pe vârful cu dor și cu otravă!e greu... nu am ce zice... nu cred c-ajung vreodată să pun singurătatea sărutului pe slavă, să pun singurătatea sărutului pe viaţă, să pun singurătatea sărutului pe capăt! încet... printre săruturi... la deal printre dihănii - mereu până la floarea de colţuri fără lacăt! dac-ar fi fost la vale, oare-ar fi fost ...

Domnul Prepeleac mai aduce dulceaţă şi apă. Îmi promite că, mai încolo, o să aducă şi nişte vin. Îl cred ori nu-l cred, n-are importanţă. Eu citesc pe nerăsuflate.Şi ce, dacă nu încape în ogradă? Ce fel de Sosire-i aceea, care încape într-o palmă, într-o privire, într-o secundă, într-un cuvânt? Dacă n-are loc în ogradă, are destul în sufletul meu, nu? Nişte răi clevetesc în târg şi la moară că Măzăriche n-are suflet, că bate câmpii cu poeziile sale greu ...