Demult, cam înainte de prima Duminică a Orbului post/decembrist, gargara şi minciuna electorală funcţionau cu perfecţiune moleculară, dispuneau de absolut toate ingredientele fizice şi chimice şi „spirituale”, cum şi acum, bineînţeles! De pildă, candidatul rânjitor până la urechi promitea credite financiare (foarte uşor de suportat) tuturor ţăranilor moldotransilvlahi, dacă vor să cumpere, să crească, să înmulţească o... vacă! În naivitatea lor legendară, unii ...

Ieşise din trup şi umbla pe afară. Şi parcă vroia să întrebe Ceva. În fiecare zi, de dimineaţă până-n seară, umbla încolo şi încoace, dar fără izbândă umbla. Şi tot aşa, tot aşa... până când s-a resemnat şi a vroit să se întoarcă în trup, dar a văzut că nici trup nu mai avea. Aşadar, s-a oprit pe marginea unui drum oarecare... şi a început să plângă cu vorbe. Uite-aşa plângea: „Şi eu am fost o dată ca niciodată, aşa cum va să fii şi tu, aşa cum ...

Nu... nu este aceasta... este Cealaltă! Deoarece numai Cealaltă se scrie cu literă mare! Aceasta se scrie cu literă mare numai la începutul Lumii, dar Cealaltă se scrie cu iniţială majusculă chiar şi după sfârşitul Lumii! Când merge, e înaltă, foarte înaltă... Înaltă cu literă mare, adicătelea! Când stă, e lungă, foarte lungă... Lungă cu literă mare, adicătelea! Şi-i însoţită (şi când merge, şi când stă) de-o Voce inconfundabilă... Voce de Mire Moldav, adec ...

Ea este. Nu poate fi altă Cineva în locul Ei. Fiindcă numai Ea-i cu literă mare. Nu ştiu de ce altele/celelalte sunt cu literă mică. Dar nu numai asta-i osebirea. Mai sunt o droaie de diferenţe între Ea şi ele. De pildă, o singură dată dacă-i auzi glasnicele şi timbrul, nu numai că nu le mai poţi uita, dar ai vrea să nu le mai pierzi niciodată, să le asculţi toată viaţa şi toată moartea! Şi, de altă pildă, numai o dată dacă o atingi, zici că ai mâncat halucinogene ...

Frumos, foarte frumos... negreşit... impecabil!... Păi, cum mama zmeilor să nu fie Frumos când Urâtul şi-a luat picioarele de-a spinarea şi inima-n dinţi şi s-a dus în Eden, sub Mărul păzit de ciomagul-Adam şi de farmecul-Eva? Ia să vedeţi şi să ascultaţi dimensiunile şi consistenţa cestui Frumos acoperit/descoperit întru veşnică Admirare/Iluminare a celor „proşti, dar mulţi”, aflaţi în solda domnului Vodă-Lăpuşneanul! [Durerea-n pălărie (acum) este la modă/ ...

Ea este. Nu poate fi altă Cineva în locul Ei. Fiindcă numai Ea-i cu literă mare. Nu ştiu de ce altele/celelalte sunt cu literă mică. Dar nu numai asta-i osebirea. Mai sunt o droaie de diferenţe între Ea şi ele. De pildă, o singură dată dacă-i auzi glasnicele şi timbrul, nu numai că nu le mai poţi uita, dar ai vrea să nu le mai pierzi niciodată, să le asculţi toată viaţa şi toată moartea! Şi, de altă pildă, numai o dată dacă o atingi, zici că ai mâncat halucinogene ...

Auzi: „cât am spus în zadar ce frumoasă nu eşti/ niciodată n-ai vrut să mă scuipi ori să pleci/ ţi-a plăcut cu dădeam de mâncare la regi/ cum turnam elixir la regine în ceşti!// cum stăteam în păduri să aud păsări lungi/ şi voiam să ajungi cu acum(ul) atunci/ şi voiam să nu par ce ştiam că nu pot/ când veneai lebădând să mă iei înspre nord!// eram singurul sclav exilat pe pământ/ nu aveau încotro stăteau regii la rând/ şi regine veneau dinspre sud surâzâ ...

Da... exact cum mărturisesc în ziarul de ieri, exact aşa-mi pun în gând şi în faptă să cuceresc cea mai rezistentă „cetate” din Cotul Pisicii! „Cetatea” se numeşte Marghioala Trăncăneală, dar localnicii din Grindu o strigă Etna fiindcă-i femeie vulcanică, latentă, cu design şi interior sănătos de la gât în jos, fiindcă de la gât în sus nu are curaj nici un medic să-şi pună semnătura şi parafa! Am cunoscut-o în ziua de 10 Septembrie 1989, pe malul stâng a ...

Recunosc... sunt un get-dac infidel, un drăgostit nestatornic, un alergător după cel puţin trei virgulă paisprezece iepuri în aceeaşi vreme, în acelaşi timp, brusc, deodată, concomitent şi instantaneu! Demult, când începusem a umbla şapte văi şi-o vale-adâncă şi şapte dealuri şi-un deal mic după pupeze cu fustă lungă sau scurtă, conform buletinului meteorologic şi bunului gust, mama îmi sfătuia-n ambele urechi că trebuie să fiu exemplu de model în căutarea, găsir ...

Vine din sus. N-are cum să vină din jos. Dacă nu vreau, nu se apropie încet. Iar dacă vreau, se apropie cum vreau. Dacă nu vreau să nu se îndepărteze, o face pe încăpăţânata, şi se apropie mult, mai mult decât (îmi) trebuie. Dacă nu vreau să nu se apropie, se opreşte şi surâde maliţios, mefistofelic. Şi nonşalant. Pentru că nu are nimic de ascuns, cică, faţă de mine. În fapt, nici eu nu cred că pot să am ceva de tăinuit faţă de ea. E un fel de joc. De bat/joc( ...