Ne/aşteptat... se-nclină, se-ndoaie şi se strâmbăcorect, pe ne/simţite şi până la oprire,îşi pierde răsuflarea, se-ngroapă-n Sine, tandru,anticipând Latenţa din care-o să-(şi) inspirealt Început... şi altă (parcă aceeaşi) goanăspre-afară, unde-ntruna-ncolţeşte Ne/Sfârşitulşi unde se frământă triumful Amăgirii,sub Semnul unui Unu... (zis nenea Mucalitul!)Ne/sinchisit... porneşte-(n) Ideea că (se) suie,pogoară, stă, clamează, scrâşneşte, râde, plângepe um ...

Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când – te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii, crizantemând, crizantemând, crizantemând! Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos – de dorul tău trăiesc încet şi nici în moarte nu mai cred, singurătatea mi-a ajuns până la os! De dorul tău se duc secundele-napoi, se duc s-aducă cel Trecut cu amândoi, s-aducă tot ...

Mi-aduc aminte vremea toată, timpul tot,atunci şi-acolo, în grădină, lângă nord:ploua curat şi drept, ploua...eram tustrei, sigur că da:eram cu domnul Dumnezeu şi maica mea!Mi-aduc aminte tot ce (n)-am ne/cunoscutatunci şi-acolo, în ogradă, lângă sud:tăceam încet, cu taica meu...şi numai bunul Dumnezeune auzea tocmai hăt, hăt...din Empireu!Tata cioplea o cruce pentru tatăl lui,să nu se creadă că a fost al Nimănui...şi să i-o ducă la mormânt,ca un creştin şi lăcră ...

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat,blândă şi dreaptă, într-o margine de sat –şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescutpentr-un mărunt necunoscut,arătătoare de la nord până la sud!Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi,ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi –şi te-ai nălţat şi stai mereudeasupra sufletului meuşi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu!A fost frumos, tulburător...şi ce frumostu mergi pe sus, şi eu, şontâc-şontâc, pe jos –aşa o fi, ni ...

De mâine, când voi fi cais,/ te rog să laşi geamul deschis,să vezi cum urc la cer, pe brânci,/ să văd cum stai şi râzi şi plângi!De mâine, când voi fi gutui/ cu suflet verde-amărui,te rog să-mi zici gata la nai,/ să văd cum plângi şi râzi şi stai!De mâine, când voi fi alun/ şi va să vreau ceva să-ţi spun,te rog s-arunci cuvinte-n crengi,/ poate așa mă înţelegi!De mâine, când voi fi măslin/ la care toţi sperjurii vinşi fură rod şi fură dor,/ te rog să mă ...

(!) sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm, văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt, din naltul VEȘNICIEI pe care n-o ascund de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale, pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale, o duc şi în ISPITĂ, şi-n braţe...şi-n CUVÂNT îi caut LOC de LEAGĂN pe veci...din când în când (!)   (!) sub ochiul Resemnării, sever şi dinadins, aud şi văd Surpare continuă-n Cuprins, surp ...

Moto:„Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,/ meduzele când plimbă sub clopotele verzi!” (Ion Barbu – Joc secund) De ce trăieşti gândindu-te că moridevreme sau târziu sau totdeauna?că ţi se face silă, uneori,de cum răsare şi apune lunaindiferentă, rece la urâtşi la frumos şi la eternitate?Nu-i mai uşor să fii, numaidecât,nepăsător la cele ne/curate,la toate cele sfinte ş ...

(!) dacă ai şti cât/cum a fost să-mi pară răucă am pierdut tot ce era blând şi frumoscând ai plecat spre mai demult, unde mai suntpăsări şi sălcii şi FÂNTÂNI CU GURA-N JOS (!)(!) spre mai demult, şi mai demult, tocmai atunci,tocmai acolo, unde „când” n-are trecut –şi nici eu n-am şi nici tu n-ai nimic, nimic –tocmai atunci, când „unde” n-are început (!)(!) mă uit din urmă cum te pierzi şi cum încetintri-ntr-o casă, într-un bulgăre de lut,intri-ntr-o piat ...

Şi ne dădea câte o turtă/ de grâu, secară sau mălai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai!   Şi ne dădea câte o palmă/ ruptă din dragoste sau rai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai!   Şi ne dădea câte o vacă/ la iarbă pe picior de plai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai!   Şi ne dădea câte o carte/ cu zmei şi logofeţi şi crai, şi ne spunea la fiecare:/ cum o păstrezi, aşa o ai!   Şi câte-o lacrim ...

Şi într-o ziuă am să-ţi zic ceva frumos şi pur şi simplu: nu cumva singurătatea să se mai întâmple în mijlocul răbdării care-ţi împle cărări şi drumuri cu amărăciune de rege resemnat...şi nici nu spune! Şi într-o ziuă am să-ţi spun că nu se-ntâmplă veşnicia cum vrei tu când stai la geam şi crezi ţi se pare ce vezi şi-auzi răspuns la întrebare: de unde până unde se mai poate strâmba dreptatea-ntr-o singurătate! Şi într-o ziuă am să-ţi spun că „da� ...