(pentru prietenul şi prozatorul de candoare şi cursă lungă, Ion Avram, aflat în ziuă aniversară şi în prima zi pensionară... La mulţi ani!)
Totdeauna ai vrut,
însă niciodată nu ai ajuns în clipa următoare!...
desigur,
poţi să-mi demonstrezi teoretic şi practic,
matematic şi filozofic,
poţi să-i arăţi pe linia orizontului,
pe linia infinitezimală dintre ieri şi mâine,
poţi chiar şi să juri pe copilăria ta de onoare!...
Totdeauna am vrut,
însă nu ţi-am spus niciodată!...
desigur,
pot să jur pe bătrâneţea mea de onoare,
pot să-ţi arăt şi să-ţi scriu pe apă şi pe zăpadă,
pe ţărna şi pe aerul şi pe focul meu de onoare,
pot să jur pe toate zilele şi nopţile noastre
din lumea asta ne/cunoscută şi minunată:
tu nu ai fost...
şi vezi că nici acum nu eşti în clipa următoare!
