Eşti liniştit acum, gălăţene, însă ar trebui să te temi! Pentru că eu cred cu tărie că activiştii de partid sunt cei ce vor stabili cine vor fi viitorii noştri consilieri locali şi judeţeni. Ba, mai rău, groaznic, aş putea spune, vor decide chiar viitorul primar al oraşului, dacă luăm în calcul prezenţa dezastruoasă la urne care se prefigurează, conform sondajelor de opinie. Vreo 40 şi un pic la sută. Cam asta spun măsurătorile din ultima vreme şi tind să cred că reflectă, cu destulă acurateţe, starea de spirit a celor mai mulţi dintre gălăţenii cu drept de vot.
Nu contest dezamăgirea oamenilor, nici dezgustul faţă de politicieni sau faţă de oferta electorală a partidelor, în condiţiile în care nivelul de trai al celor mai mulţi dintre gălăţeni nu s-a îmbunătăţit, iar promisiunile electorale au fost demult uitate de aleşi. Unii, poate, n-au crezut nici un moment în ele, doar le-au împrăştiat prin lume de nevoie, pentru că, vorba aia, dă bine să ai şi tu o broşură, acolo, pe care să le-o-ndeşi oamenilor pe gât. S-o găsi unul care să se-agaţe de planurile tale creionate pe hârtie.
Mulţi dintre cei care nu vor în ruptul capului să voteze şi cărora neprezentarea la urne le conferă o oarecare mulţumire sufletească nu se gândesc însă că, în final, cei care au de pierdut din refuzul de a-şi exercita dreptul de vot sunt tot ei, cetăţenii simpli, alegătorii cei mulţi, neafiliaţi politic. Cei care şi-ar dori meritocraţie, respect, o politică a cetăţeanului, care cred cu tărie în performanţă şi visează la nevoia de dezvoltare, strategie, viziune şi progres. Ei vor rămâne acasă, vor merge la plajă (dacă au unde), la iarbă verde, la film, vor găsi, cu siguranţă, ceva cu care să îşi ocupe timpul întreaga zi şi, cel mai probabil, vor urmări ştirile la tv sau pe internet, căci îi va interesa, totuşi, într-o oarecare măsură, să afle cine sunt cei la care vor ajunge frâiele oraşului. Gălăţenii care astăzi spun că refuză să meargă la vot nu înţeleg că, de fapt, lipitorii de afişe şi gorniştii vor decide pentru ei şi vor parafa soarta oraşului pentru alţi patru ani, care ar putea fi consideraţi, ceva mai târziu, pierduţi degeaba. În aceste condiţii, de câştigat au doar formaţiunile politice, ale căror maşinării de partid se vor pune în funcţiune şi, în final, va câştiga cel care are cea mai bună organizare şi cei mai mulţi membri activi. Doar atât. Nici vorbă de programe, doctrine, strategii şi alte "prostii".
Vreau să cred că gălăţenii, după mulţi ani în care au preferat să facă orice altceva decât să-şi decidă, cu propria conştiinţă, viitorul, vor alege să-şi rupă, în acea duminică, o jumătate de oră, pentru a merge la vot. Nu ştiu dacă cei doar câţiva candidaţi independenţi, care ar putea reprezenta o alternativă la actuala clasă politică (care se tot reformează de ani buni, doar la nivel declarativ), îi vor determina pe gălăţeni (în special, pe tineri) să ajungă în secţiile de votare, însă sunt convinsă că aceia care vor reuşi să facă acest lucru vor ieşi câştigători.
Şi nu doar că vor câştiga, dar vor reuşi - poate chiar pentru prima dată în istoria recentă - să-i îngenuncheze pe activiştii coloraţi politic şi pe mercenarii cu carnete de partid, iar Galaţiul va putea avea astfel o şansă, mică, poate, dar reală, la modernizare şi succes.
