Au fost mereu câţiva dintre aleşii gălăţeni care, dincolo de obişnuitele declaraţii menite să vândă atipic „produsul” politic, au avut şi o retorică precum cea a parlamentarilor de pe vremuri. Un senator care s-a făcut simpatizat prin francheţe, dar şi prin umor (nu dau nume, ca să nu fac „reclamă”), a făcut acum şi un act concret pentru cultura locală. Mereu am spus că aleşii au şi obligaţia morală de a participa nu numai la parastase politice, ci şi la trudite evenimente locale mai importante, ori senatorul este şi unul dintre puţinii aleşi care a trecut pragul Galeriei de artă gălăţene. Desigur, o dată şi ca încurajare pentru soţie, care picta (ocazie cu care şi televiziunile, obişnuite cu prestaţia simpatică senatorială, au fost numeroase; de obicei mai toate lipsesc), însă alesul, văzând nevoile neglijatei obşti artistice, a şi ajutat, la fel de discret ca şi pentru alte domenii în suferinţă. Dar de luni, tocmai prin silinţa parlamentarului, holul Parlamentului găzduieşte lucrările a 31 de plasticieni de marcă gălăţeni - record: cea mai numeroasă reprezentare plastică gălăţeană în capitală dintotdeauna!
Acum, nici nu mă aştept la toţi parlamentarii să se uite măcar în treacăt la arta de soi (unii însă vor investi, arta bună se vinde bine!). Un fost senator, căruia îi stătea bine cu tancul, cumpărase o lucrare de Miron. Când l-am felicitat pentru achiziţie, nu-şi amintea autorul, de altfel foarte cunoscut, ci… preţul. Aşa cum fac şi americanii bogaţi… Oricum, în timp ce la Capitală se tot închid, pe motiv de cutremur, mari săli de expoziţie, este extraordinar să expui într-un spaţiu fabulos - a doua clădire ca mărime din lume, după Pentagon!
Dincolo de bucuria sinceră pentru artişti şi felicitările datorate iniţiatorului, mă întreb de ce naiba nu se creează, la nivelul administraţiei locale ori judeţene, şi un birou de promovare a artei gălăţene. Să ne mulţumim când Galaţiul iese în faţă naţional doar cu vreun accident sau delapidare?! Ţin minte când, acum câţiva ani, un (euro)parlamentar gălăţean, fost viceprimar, organiza o expoziţie cu bucate tradiţional pe prispa, pardon, holul Parlamentului European. Nu cred să fi rămas însă ceva de atunci în conştiinţele europarlamentarilor lumii, aşa cum s-au dus şi dovezile măiestriei culinare, odată mestecate… Sigur, a fost un gest frumos, care se adaugă şi altora, de promovare a imaginii, dincolo de frunzişul doamnei Udrea, dar românul are din vechi o vorbă pentru astfel de ritm în promovări: „Din An în Paşti”!
Când Iorga înfiinţa Institutul Cultural Român la Roma, voia ceva permanent! Din ´64 trăitor în Suedia, regretatul poet şi traducător Ion Miloş nu numai că a tradus consecvent scriitori români în suedeză, ci a făcut ca „Somnoroase păsărele” să ajungă şlagăr acolo, la radio! Dar nu se lăsa păcălit: m-a asigurat că, dacă nu îl promovezi mereu, în două luni autorul va fi uitat! Şi ce va urma după Parlament, Pentagonul?
Din fericire, graţie internetului, arta poate ajunge în lume şi fără autorităţi. Iar pictura nu trebuie subtitrată! Mulţi dintre gălăţenii expuşi acum la Parlament au şi intrat în galerii şi colecţii străine! Sculptorul Liviu A. Sandu este inclus în cea mai mare galerie virtuală din lume şi e membrul asociaţiei unor portretişti americani, Florian D. Crihană are chiar şi lucrări care se lăfăie, într-o galerie germană, între Dali şi Picasso etc. Şi promovarea din Capitală ar trebui să fie… un început bun. Câţi parlamentari avem?
