Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean „Sf. Apostol Andrei”, dar şi toate secţiile din unitatea medicală adună, zilnic, sute de oameni. Fiecare cu povestea, suferinţa şi problemele lui. De fiecare dată, pacienţii sunt în prim plan.
De foarte puţine ori, însă, se gândeşte cineva şi la oamenii care lucrează în sistemul sanitar. Acele persoane care fac tot posibilul să aline dureri, să trateze şi să salveze vieţi. De la medici, asistenţi şi infirmieri la brancardieri, toţi pun suflet în ceea ce fac pentru binele semenilor. Pe lângă aceştia, însă, mai există o mână de oameni, fără de care sistemul sanitar gălăţean nu ar funcţiona la fel de bine. Ne referim la acele persoane care muncesc ca voluntari în sistemul sanitar.
În total, în Spitalul de Urgenţă Galaţi lucrează 69 de voluntari, oameni care vin zi de zi la muncă, fără să fie remuneraţi financiar. Dintre aceştia, 18 sunt doar în Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU), acolo unde vieţile oamenilor depind de rapiditatea cu care se intervine. Fiecare dintre cei 69 de voluntari au poveşti de viaţă şi se chinuie să supravieţuiască, zi de zi, cu ajutorul celor din jur, care îi susţin financiar, dar acumulează experienţă, recunoscută acum şi de lege.
"M-am împrumutat pentru bani de bilet"
Una dintre cele mai vechi voluntare din UPU este Silvia Vârgolici, soţie şi mamă a două fete, de 10, respectiv, 11 ani. Are deja patru ani de voluntariat, timp în care a salvat zeci de vieţi. „Acopăr graficul atunci când este nevoie, dar, din lipsă de personal, concedii, concedii medicale sunt cam 14 - 17 ture pe lună. Am aceleaşi responsabilităţi ca şi cei plătiţi. După atâţia ani, e pasiune şi, odată ce faci urgenţe, nu mai vrei în altă parte. Când te întâlneşti cu oamenii pe stradă şi îţi mulţumesc, îţi zâmbesc şi îţi spun că ştiţi, datorită dumneavoastră, că eraţi acolo, sunt bine, ţine şi de soare şi de foame”, ne-a povestit Silvia Vârgolici.
Asistenta voluntară şi-a amintit şi de o întâmplare mai puţin obişnuită. „S-a întâmplat de mai multe ori să nu am nici măcar bani să vin la spital. Mi-am amintit recent de o tură, era undeva după ora 19,00, când m-a sunat asistenta şefă să mă întrebe dacă pot veni. Mi-am dat seama că nu aveam decât un bilet de transport, dar nu am putut să o refuz. Am cerut împrumut de la colegi şi m-am întors a doua zi acasă mulţumită sufleteşte”, îşi aminteşte femeia.
Tot de patru ani este în Urgenţe şi Alina Prodea. Ea a avut norocul să lucreze, timp de trei ani, în locul unei colege, dar apoi s-a întors la voluntariat. „Noi am crescut în urgenţe şi nu ştiu dacă aş putea să lucrez într-o altă secţie. Financiar, mă descurc foarte greu. Am un copil de şapte ani, care la toamnă va merge la şcoală, vom vedea cum va fi. Soţul munceşte şi întreţine familia, atât cât poate. Eu stau tocmai pe Coşbuc şi vin pe jos, fac câţiva kilomteri zilnic, doar în ideea că ne vom angaja şi va fi bine”, ne-a explicat Alina Prodea.
Două joburi, pentru a se întreţine
Cap de familie, Teodor Ceapă s-a angajat ca asistent medical pe o ambulanţă din Combinat. Nu a renunţat însă la voluntariatul din UPU, chiar dacă asta înseamnă să îşi vadă foarte rar copilul, care are abia trei luni de viaţă. „Soţia este studentă, iar la început ne-au ajutat părinţii cu bani. Acum, mi-am mai găsit un job, unde lucrez tot în ture. Este foarte greu să fii din tură de noapte şi să vii aici, să o iei de la zero, dar asta este. Trebuie să fac un sacrificiu”, ne-a mărturist asistentul medical.
Ca el este şi Gabriel Spanachi, care se ocupă, pe lângă medicină, şi de amenajări interioare. A lucrat şi ca paznic, dar personalul din spital l-a cucerit şi nu poate sta departe de colegii din UPU.
Ca ei a fost şi Dănuţ Oprea, care acum este angajat cu normă întreagă al SMURD. „Voluntarul lucrează cot la cot cu angajaţii din UPU. Sunt foarte buni şi sperăm să se scoată posturi la concurs, să îi putem angaja şi pe ei. Ne ajută foarte mult, lucrează cot la cot cu noi”, ne-a spus Dănuţ Oprea.
"Fără ei, nu ne-am descurca"
Munca voluntarilor este foarte importantă în spital. Angajaţii recunosc că nu ar face faţă fără ajutorul lor. "Aceşti voluntari sunt vitali pentru noi. Ne bazăm pe ei ca pe oricare angajat al Unităţii de Primiri Urgenţe. Noi completăm graficul cu ei, deoarece nu am avea altă modalitate. Sunt oameni deosebiţi, foarte bine pregătiţi. Dacă nu ar fi voluntarii, nu am avea cum să răspundem aşa cum trebuie solicitărilor populaţiei sau să ne luăm libere”, ne-a explicat Zoica Marola, asistent şef UPU-SMURD.
De aceeaşi părere este şi medicul Angel Trifan, care le poartă un adevărat respect voluntarilor. „La Unitatea de Primiri Urgenţă lipsesc 33 de asistenţi, cinci posturi fiind eliberate în acest an şi sperăm să se scoată la concurs. Brancardieri ne-ar mai trebui încă 10. Deosebirea între voluntari şi personalul angajat se face doar la bani. Cunoştinţele lor profesionale sunt de netăgăduit şi fără ei nu ne-am putea descurca. Zi de zi, tură de tură sunt incluşi în graficul de gărzi”, ne-a declarat medicul Angel Trifan, coordonator UPU-SMURD Galaţi.
Ce înseamnă să lucrezi în UPU, pe unde trec sute de oameni zilnic, care sunt speranţele ca aceşti voluntari să se angajeze, dar şi alte detalii despre munca de urgenţă puteţi afla într-un intreviu pe care medicul Angel Trifan ni l-a acordat şi care va fi publicat într-un număr viitor al ziarului.
