* Suntem încă victimele campaniei electorale, aşadar trebuie să prestăm în afara ei, chiar dacă unele entităţi angajate în cursa spre Cotroceni sunt remunerate din lovele publice. Mai au puţin, câteva zile, abia aştept să-mi revină în rubrică persoanele din politichia dâmboviţeană... Tuturor, cu o singură excepţie, le doresc un eşec cu surle şi dobe.
* Rulează pe TV o reclamă la nu-ştiu-care societate de cuie, scule şi faianţă, nu m-am obosit să-i reţin numele. Mi-a plăcut însă ideea prin care funcţionează, este românească până în măduva oaselor. Zice-se în spot că te duci la ei, "îţi schimbi gresia şi pare că ai redecorat toată grădina". Aşa e în spaţiul carpato-danubiano-bărăganic: tot timpul trebuie să laşi impresia, să pari, să ţi se ducă vestea, să exişti în bârfa vecinilor, să se spună că... Niciodată nu trebuie să faci, dar e obligatoriu să se ştie că faci. De aici putem lansa şi alte sloganuri:
1. Plimbi o mapă prin instituţie şi pare că lucrezi din greu. Vei fi plătit conform contractului colectiv de muncă, în fiecare zi de 15 a lunii.
2. Convingi câţiva proşti să vină la urne, eventual le dai făină, ulei şi zahăr, şi pare că intenţia de vot a crescut în România până spre 60 la sută.
3. Editezi câteva manuale (dacă s-ar putea, chiar pe toate, de ce să mănânce şi gura altor inculţi?) şi pare că te interesează educaţia autohtonă.
4. Măsluieşti licitaţiile publice şi pare că vrei ca lucrurile să se mişte mai rapid în republică.
5. Schimbi bordurile din oraş şi pare că ai dat un alt aer urbei, că ai adus-o la graniţa civilizaţiei. Pe parte financiară, vorba lui Gigi, chiar ţi-ai tras ditamai liftingul facial.
6. Scoţi punga de gunoi din apartament şi pare că nu mai ai resturi menajere prin preajmă. Pentru că ţi-a fost lene, n-ai dus-o până la ghenă, ci direct în tronson, la doi paşi de propriul cămin.
7. Dai cu bormaşina ca apucatul şi pare că economia duduie. Ce păcat că doar pare!
