* Regulile producţiei ecologice sunt extrem de stricte * Sistemul integrat, cu certificări pe fiecare palier de producţie, e cel care dă roadele cele mai bune * Sătui de păcălelile de pe rafturi, gălăţenii se lasă cu greu convinşi să mănânce "eco"
Profit din agricultură ecologică făcută ca la carte nu prea poţi obţine, în acest moment, la Galaţi. Motivul? Cheltuielile de certificare şi producţie sunt atât de mari, iar piaţa atât de puţin formată pe acest segment, încât o astfel de fermă nu prea poate fi considerată nici măcar rentabilă în primul său an de funcţionare, iar de profit nici nu se pune problema. Cine ştie să producă ecologic şi e răbdător are însă toate şansele să-şi câştige o poziţie solidă pe piaţa de mâine a produselor agroalimentare. Mai devreme sau mai târziu, oamenii tot vor învăţa să mănânce sănătos!
Vizitând ferma "Mansel" din Lieşti, investiţie a omului de afaceri Sabin Mantu, am aflat care sunt paşii de urmat când vrei să creezi un circuit integrat la capătul căruia obţii produse ecologice. Ghid prin fermă ne-a fost directorul exploataţiei, Adrian Ciohodaru.
Lungul drum până la certificarea integrală
Până să te gândeşti la ce înseamnă brânza ecologică - domeniul de producţie pe care e autorizată ferma "Mansel" - trebuie să ţii seama de multe altele. "Mai întâi trebuie să ai terenuri agricole certificate ecologic, pentru că doar din culturile netratate poţi asigura eficient hrana animalelor pe care le creşti. Apoi, animalele trebuiesc crescute şi ele tot ecologic. Avem aici trei viţei, spre exemplu, cărora nu le putem da nici măcar antibiotic. E posibil ca, în cazul unei îmbolnăviri, să fim nevoiţi să lăsăm animalele să moară. Apoi, produsele pe care le faci, brânzeturile, trebuie să conţină ingrediente a căror origine e verificată atent", ne spune Adrian Ciohodaru.
Ferma are acum în jur de 50 de vaci cu lapte, de la care, cu maşinile de muls, angajaţii recoltează, în funcţie de sezon, între 300 şi 600 de litri de lapte pe zi. În curând, li se vor adăuga şi capre.
"Prelucrăm întreaga cantitate de lapte şi producem aici mai multe sortimente de caş (simplu sau cu praz, mărar şi chimen), caşcaval, telemea, urdă, brânză dulce de vacă şi aşa mai departe. Important este să accepţi că, dacă vrei să produci ceva cu adevărat ecologic şi de foarte bună calitate, nu poţi face cantităţi foarte mari, ci te vei adresa doar unui segment mai restâns de clienţi. Nu ţinem cont aici de criteriul preţului, pentru că acum noi vindem la preţ de produs convenţional, nu ecologic. Când ne vom vinde marfa la preţul de ecologic, preţurile vor creşte cu circa 20 la sută. Suntem pe piaţă de opt luni, dar încă nu putem face acest lucru", ne-a declarat Adrina Ciohodaru.
Ferma are, în acest moment, patru angajaţi din Lieşti.
Cum se face brânza "eco"
Întreaga instalaţie în care intră laptele după mulgere este din inox. De la mulgătoare, laptele circulă printr-o conductă şi ajunge în tancuri şi recipiente în care se face cheagul. La masa de lucru, Ionuţ, principalul artizan al roţilor de caş mari şi mici, face totul pentru ca brânza să iasă aşa cum trebuie. Parte dintre bârnzeturi ajung în camera de maturare şi, cu instrumente speciale, li se măsoară conţinutul de grăsime. Există o cameră de încărcare, construită cu respectarea circuitelor impuse.
CITEŞTE ŞI: "Ei ţin Galaţiul în viaţă"/ Simongrig - povestea succesului în agricultură
"Putem face caş mare, de şase-şapte kilograme sau mic, de un kilogram sau chiar şi jumătate de kilogram. Când lucrăm direct cu un client, ştim dinainte dacă vrea o brânză mai sărată sau mai puţin sărată sau dacă are vreo altă preferinţă. Avându-l pe şeful nostru (Sabin Mantu - n.r.) ca tehnolog, mi-a luat vreo doi ani să învăţ să fac caşul acesta", ne spune Ionuţ.
"Oamenii nu ştiu ce mănâncă!"
Obişnuit şi cu produse bune, dar şi cu alimentele doldora de E-uri, cumpărătorului gălăţean îi vine adesea greu să deosebească produsele aflate pe raftul magazinelor. "De când lucrăm, am văzut tot felul de lucruri ciudate pe piaţă. Poţi face brânză din... lapte praf. Sau există un colorant care dă unei bucăţi de brânză coloritul şi gustul caşcavalului, fără ca falsul producător să mai fie nevoie să matureze. Sunt tot felul de înşelătorii, aşa că oamenii nu mai ştiu ce mănâncă şi poate tocmai de aceea înţeleg greu şi ce înseamnă un produs ecologic", ne spune Adrian Ciohodaru.
"Mansel" îşi doreşte, de fapt, mai degrabă un sistem de livrare door-to-door (direct la client - n.r.), cu acte în regulă, decât unul de distribuţie în magazine. Până la acest moment, se fac livrări în Galaţi, dar şi în Vrancea şi în Capitală.
"Agricultura ecologică e şi loterie!"
La câţiva kilometri de "Masel", tot la Lieşti, se află o fermă în care au investit Sabin Mantu şi Vasile Mantu. Aici, investitorii şi-au propus să creeze spaţiu pentru creşterea a circa 2.000 de păsări, tot în regim ecologic. De asemenea, se lucrează, fără pretenţii comerciale momentan, pe solarii cu roşii eco şi alte culturi de legume. "Sigur, e esenţial să fii un bun agronom şi să ştii să cultivi. Cu toate astea, chiar profesionist fiind, tot depinzi în mai mare măsură de vreme şi de toţi ceilalţi factori de mediu. La o cultură clasică, atunci când apare o problemă, aplici un tratament. Aici nu ai această opţiune", conchide Adrian Ciohodaru.
Ferma are şi două familii de struţi (un mascul şi două femele, per familie), dar şi porci vietnamezi, crescuţi în condiţii ecologice. După finalizarea lucrărilor de amenajare, investitorii îşi doresc să organizeze aici tururi de vizitare pentru copiii de grădiniţă.
