E scump să ai pădure în Galaţi. Paza, obligatorie prin lege, costă 100 de lei pe an, pe hectar. Alţi bani se duc pe lucrările de întreţinere, iar la final, din vânzarea de lemn, s-ar putea să nu-ţi iasă prea mare lucru.
O pădure de salcâm, spre exemplu, se taie integral doar o dată la un sfert de secol. Mai devreme n-ar permite-o Direcţia Silvică, din cauză că ar fi exploatare ilegală. La stejar, speranţa să faci bani este şi mai îndepărtate. Pădurea se taie ras o singură dată la fiecare o sută de ani. S-ar putea, deci, să trăieşti şi să apuci ziua în care să tai pădurea pe care ţi-au lăsat-o moştenire bunicii, dar la fel de bine s-ar putea să nu trăieşti suficient.
Când aflăm că putem moşteni pădure sau când vrem să o cumpărăm de la cineva care o vinde ieftin, cel mai bine ar fi să ne facem un calcul: ne permitem să o păzim şi să o întreţinem sau o luăm doar ca să aibă hoţii ce tăia? Mii de gălăţeni au luat-o aşa, doar ca să fie, iar acum ar da-o înapoi la stat, dar nu ştiu cum.
„Proprietarul care are pădure în zona de câmpie ar trebui despăgubit, prin lege, cred eu. Se poate demonstra uşor că el nu poate câştiga din vânzarea de lemn la fel de mult ca proprietarul a cărui pădure este la munte. Dacă suprafeţele pe care le ai, la şes, mai sunt şi mici, de deasupra, aproape că nu-ţi rămâne nimic de pe urma lor. Pe alocuri, parcă mai mult cheltuieşti. La noi, pădurea este subproductivă. Salcâmul din zona Galaţiului, spre exemplu, e încadrat în clasa a V-a de producţie. Îl tăiem la fiecare 25 de ani şi recoltăm cam 50 de metri cubi de lemn la hectar. În zone mai productive, l-am putea tăia mai rar şi ar ajunge să producă şi 200 de metri cubi, la hectar. Proprietarul ar încasa, deci, mai mulţi bani”, a declarat inginerul Gheorghe Luca, şeful compartimentului de fond forestier din cadrul Direcţiei Silvice Galaţi.
Jumătate din suprafaţa de pădure aflată în proprietate privată, pe teritoriul judeţului nostru, nu e nici măcar păzită. Vorbim aici despre mai mult de 9.100 de hectare de pădure. Mulţi dintre proprietarii pădurii retrocedate au primit mai puţin de un hectar. N-au nici cum s-o păzească, nici cum să scoată bani de pe urma ei… Unii au lăsat-o chiar de izbelişte, sperând să o taie careva şi să scape de grija ei. Or, dacă ar fi rămas în grija statului, soarta i-ar fi fost mai bună.
„În cazurile în care suprafaţa este foarte restrânsă, lucrurile se complică şi mai mult. Paza tot trebuie făcută. Cum la un hectar de pădure ai voie să tai un metru cub… ce bani să scoţi de pe câteva arii? Proprietarul nici nu câştigă bani de pe urma pădurii sale şi nici n-are voie să o taie, ca să aibă iarna lemn de foc. Dacă ar fi ştiut şi ar fi avut răbdare să se intereseze, când i s-a retrocedat, cred că nici n-ar mai fi luat pădurea”, a mai precizat Gheorghe Luca.
Citeşte şi: "Profesioniştii Galaţiului"/ Inginerul silvic Gheorghe Luca: "În pădure, n-avem nevoie de politică!"
