"Cinste vouă, gălăţenilor!", le spunea A. D. Xenopol celor care-i ridicau primii, la Galaţi, un monument poetului Mihai Eminescu. Cazul furtului repetat al mâinii muzei, tocmai unde se ridica, în 1911, prin contribuţie publică locală, prima statuie a lui Eminescu din România, a făcut înconjurul ţării!
Dacă frumosul monument din marmură are un singur autor, pe Frederic Storck (1872-1942), mâna muzei a avut vreo 20 de replici, meşterite, an după an, de plasticienii gălăţeni Gh. Terescenco, Alexandru Pamfil şi Gh. Andreescu. Şi nu una de marmură, ci din ghips banal! Mai bine rămânea statuia ciungă, dacă n-am fost în stare să facem una din marmură, care să nu se fure, în ciuda camerelor video de supraveghere ale ultimilor ani! Statuile lui Venus din Milo şi Victoriei din Samotrace au fost descoperite fără braţe, dar sunt celebre…
Oare ne cârpim soclul în 2015?
Ce este şi mai grav, chiar soclul statuiei se fisurează - am mai atras atenţia în ziar! Ieri, i-am cerut şi opinia directorului Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Cătălin Negoiţă. „Noi avem o corespondenţă extrem de bogată cu Primăria”, proprietarul statuii, în privinţa refacerii soclului. Directorului i s-a spus că există un plan de reabilitare a Parcului Eminescu, cu tot cu statuie, că la început de 2015 "dăm drumul la treabă".
Biata statuie a fost şi foarte „plimbată” prin oraş, din locul iniţial, cam unde este acum, după ultimul război mondial fiind dusă lângă magazinul Winmarkt de azi, apoi în faţa Teatrului Dramatic şi chiar în Grădina Publică. Primar până la Revoluţie, edilul Ion Caranghel mi-a povestit cândva că statuia a fost cărată, cu mari riscuri, pe Domnească, din Grădina Publică, înapoi la locul ei. Unde muza a fost vandalizată şi în comunism...
