Baba arde și țara se piaptănă
Un înțelept cu vocație de profet culinar sincer a spus cândva, la o beție de cuvinte: „Să fie bine, ca să nu fie raw!”. Vreo 37 de ani s-au chinuit hermeneuții și nutriționiștii istorici să deslușească sensul acestui proverb copulativ. În principiu, cred că nu-i raw să fii vegan. Și n-o spun din convingere sau pentru că vreau să le câștig simpatia veganilor, ci pentru că nu stăpânesc subiectul. Recent, presa de scandal culinar și panaramă nutriționistică ne-a adus vestea izbăvitoare, pe care toată lumea n-o aștepta, cu sufletul la gură: „Jackfruit este fructul care poate înlocui ceafa de porc”. După nume, aș fi tentat să spun că Jackfruit este numele post-modern al fructului pasiunii lui Jack pentru vrejul de fasole. Însă mă feresc sa fiu categoric, pentru că n-aș vrea să-i scandalizez și să-i vexez pe clasici. Vreau însă să ne întoarcem, cu atenția cuvenită, la enunțul revoluționar de mai devreme: „Jackfruit este fructul care poate înlocui ceafa de porc”. Atenție, doar ceafa, că pentru cotlet există alt înlocuitor! Jackfruit pare să fie pentru vegani ceea ce reprezintă răbdarea prăjită pentru foamenii de rând care suferă de bulimie mistică. Adică acei oameni care, de câte ori le este foame, se prefac că savurează carne de porc, ca să poată mima sațietatea. O sațietate mai de Doamne-ajută! E ca atunci când, sub pretextul că ai renunțat la carne, justifici absența ei din frigider prin decizia de a deveni vegan cu virtuți ezoterice. Pentru cel cu sentimente alese pentru Jackfruit, porcul este o legumă cu origine incertă, a cărui creștere este zădărnicită de absența ploii. Până și Busu era cât pe ce să spună asta, la Meteo. Din când în când, și eu sunt raw vegan. De gura lumii. Mai ales când rămân fără carne și inspirație. Ultima oară când am trăit sentimentul, m-am dus la Aprozar:
- Aveți castraveți?
- Avem castravem!
