„Am fumat ca un șarpe peste 20 de ani. Peste două pachete pe zi. M-am lăsat de nevoie, când m-au diagnosticat cu leucemie. De ce fumam? La început ca să fiu cool (aveam 20 de ani și toată lumea fuma), apoi ca gest reflex, ca acțiune socială. Nici măcar nu eram dependentă de nicotină. Puteam trăi liniştită fără țigări. Dar dacă îmi puneam o cafea îmi «sărea» pachetul de țigări din geantă”, spune Ioana. Confesiunea dureroasă a fost consemnată în cadrul unui sond ...