FLACĂRA unui CHIBRIT (despre Candoare)

FLACĂRA unui CHIBRIT (despre Candoare)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Intră în rochia lungă şi hai să mergem la marginea lumii –

în seara asta, călare pe veşnicie, vin secundele,

ultimele secunde ale vremelniciei noastre călare pe iluzii –

eu am să le prind, am să le opresc,

iar tu, iubito, ia-le şi ascunde-le

în sufletul tău fără loc, fără timp, fără sfârşit,

să fim amândoi o dată, măcar cât ţine flacăra unui chibrit!

 

Iată, gata, suntem la marginea lumii, la marginea cealaltă –

trebuie să vină, începe să ni se albăstrească sângele,

se aud...fâl-fâl, fâl-fâl...se apropie, n-avem nici o scăpare –

dumnezeule, ce fel zboară veşnicia! –

ia-le, iubito, ia-le şi strânge-le

în inima ta umplută cu milostenie şi candoare,

fiindcă inima mea nu mai are răbdare, nu mai are răbdare!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 2831 ori Ultima modificare Duminică, 20 Octombrie 2024 14:20

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.