Deşi ştiu că exist mulţumită Apei şi că am citit foarte mult despre Apă, nu (m)-am îndrăznit să scriu nici un strop... despre Apă! Nici un pic nu am catadicsit să des/compun măcar una Odă Apei! Nici măcar în vin nu am turnat o picătură de Apă... pentru că nu-mi permit să stric Apa! Apa a inundat Pământul pentru că Potopul chiar a fost Necesar! Dacă n-ar fi Apa, nici piatra n-ar fi... deşi Apa trece, iar pietrele rămân! Fără Apă, nu există Rai! Fără Apă, nu exi ...

Inimă de piatră, inimă de piatră,zvârle-te-nspre geamul sufletului meu.mi-i aşa de toamnă de la deal la vale,şi din colo-ncoace, şi mi-i foarte greuîn singurătatea asta hotărâtăsă mă suie-n unghiul cum paingi şi praf,unde stă icoana celui care-mi cerevamă din albastrul sângelui moldav!Sparge-l... poate-mi intră strălumină-n oase,din alcătuirea timpului trecut,când erai mai caldă şi când Sfarmă-Piatrăera cel mai mare, cel mai cunoscut!Mi-i aşa de toamnă de la deal ...

Consideraţiuni şi motivaţii de Viaţă şi de Moarte m-au determinat să umblu prin jurul clădirii fostei halte Docăneasa, aflată pe linia ferată Galaţi - Bârlad, dincolo de Tălăşmani, după ce laşi în urmă feericul târg Bereşti şi treci prin cel mai lung tunel din România! Clădirea despre care fac vorbă aici (cum sunt şi alte multe clădiri specifice de pe aceeaşi rută şi de pe alte rute din Ţara lui Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul) e o ruină! Nu ...

Pe dealul meu cu flori de câmp te scriu încet,ca pe un Psalm... şi te păstrez ca pe-un Secret,şi te citesc şi te-nţeleg:numai cu tine sunt Întregşi numai tu mă-nvredniceşti să nu mai credcă n-am să fiu ce nu mi-ai spus, dar ai lăsatun Semn de Carte şi un Semn de Ne/Uitattot mai adânc, tot mai adânc,în ochiul drept şi-n ochiul stângşi-n ce-am ştiut că nu-i nici Strâmb şi nici Păcat!Pe dealul meu cu flori de câmp aştept mereuşi tot mă rog şi tot mă sui la Dumnezeu, ...

Ieri, după cum ziceam, cam pe la zece ore şi douăzeci de minute, când clopotele bat pentru sfârşitul Utreniei şi când popimea serioasă se pregăteşte să oficieze slujba pentru Denie, a venit Toamna! N-a venit cu trenul de Iaşi-Bârlad-Galaţi! A venit cu vântul dinspre Siberia! Şi cu acreditare semnată de Serghei Esenin a venit! A venit, dar n-a fost lăsată să intre în Galaţi! Au oprit-o nişte hahalere în bariera Traian! Au oprit-o, au cercetat-o, au percheziţionat-o, au i ...

Un fluture de toamnă, rătăcit, erou târziu în efemeritate: alb în zigzag, printre deşertăciuni şi printre resemnări ne/vertebrate, un fel de-a fi năuc şi temerar, naiv cu nota zece la purtare, un gest al vieţii, ultim, delicat, aşa, ca o batistă-n fluturare! [ce pur şi simplu-ntr-un aiurea trist sub talpa toamnei ne/câştigătoare!] Şi într-acelaşi strâmt jur-împrejur parcă-i din ce în ce mai mult afară, şi timp şi loc mai larg în efemer, să văd cum veştejirea î ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului, la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi ce ...

Colegul meu de şcoală, de bancă şi de viaţăse duce-acum, spre zare, spre dincolo de zare,se duce după neguri şi după timp şi vreme,sub lut, sub dumitriţe, sub lege şi-ntâmplare! Se duce să găsească o lume mai curată,cu sufletul mai tandru, mai demnă-n cele toate,mai naltă şi adâncă-n blândeţe şi-n smerire,cum credem că ne-aşteaptă n-acea eternitate! Se duce să-ntâlnească învăţătorii noştri,părinţii şi colegii plecaţi mai înainte,plecaţi să pregăteasc ...

Odinioară... cineva zice că vine Toamna! Cică vine imediat! Cică dinspre Iaşi vine! Cu trenul acela de dimineaţă! Acela de şapte ore şi şaptesprezece minute! Cam pe la ora zece, zece şi ceva, cred că ajunge în Galaţi! Trebuie s-o aştept în gară! Mai ales că trenul acesta-i unul de frumoasă amintire! Pentru că, odată, când Toamna nu mai voia să vină şi am aşteptat-o trei zile şi trei nopţi în gara tristă şi pustie, din acest tren a coborât Maria! Şi eu, în entuzi ...

Nimic de zis - într-un acord minorşi-ntr-o secundă, Alfa şi Omegabolborosesc şi clocotesc şi spuntot ce n-a spus, în veac, Bibliotecatuturor celor Lumi care au fostne/vertebrate şi ne/putincioase,ne/drepte, ne/atinse de blestem,ne/demne-n chip şi fel până la oase![şi-abia-i la Început, când nu se ştiece (nu) va fi de-acu-ntr-o Veşnicie!]Nimic de zis - un dezacord minor,cu Alfa şi Omega-ntr-o secundă,desprinde şi cuprinde tot ce (n)-auştiut/avut s-ascundă, să n-ascundătoţi ...