Sigur că da! Cu picioarele pe jos merg spre Nord! N-am cum să merg în alt fel! Că doar n-am să mă sui cu grădina-n troleibuz! Deşi ar cam trebui să miroase a grădină (măcar oleacă, să nu te sufoci, dacă mai mult nu se poate) şi-n troleibuz, şi-n autobuz...!... nu numai a rachiu şi usturoi, nu numai a sudoare de mâna întâia, dar şi de mâna a doua...!... nu numai a râgâială şi a slin de neam prost...!... Da, nu-i aşa grea grădina (suspendată) pe umăr, dar nici Nordul ...

(pentru cititoarea Emilia Chiriță - Respect!) fluture şi flutură/ vise vi se scuturăvi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouăcu tăiş de lună plină/ aripile prin grădinăvi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoarede alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuiade urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai mirede zadar şi amărâre/ când vi-i viaţa pe târâreeu vă cer duminică/ silnică şi zilnicăla plecaţii până-n zare/ după firea următoarecând va ...

Aşa-mi porunceşte, cum scriu în ziarul de ieri: „să vii la mine mâine, exact când bate clopotul pentru vecernie!”... şi pleacă. Pleacă, dar fără să-mi spună unde stă şi fără să-mi dea vro adresă, vrun reper. Sigur că vreau şi trebuie să mă duc, dar nu ştiu unde. Şi, uite, nici grădiniţa asta suspendată nu şi-a luat-o! Numai pentru ea am cărat-o în spinare, atâta amar de vreme! Oare de ce n-a luat-o? Nu pot să cred că nu-i place! Ştiu că că-i împătimită ...

(pentru cititoarea Maria Dumitriu - Respect!) Spune-mi, dacă eşti acolo: se aude, se-nţelege cum se-mpiedică plecarea de sfârşitul unui vis, cum această stare-n taină e din ce în ce mai rece şi cum bate-n ceasuri totul, ce am zis şi nu am zis despre mine, despre tine... şi mă-ntreabă despre suflet: cât mai are din lumină, cât mai poate fi deschis??? Spune-mi, dacă eşti acolo: se-nţelege, se aude cum se-mpiedică sosirea de-nceputul unui vis, când această lume oarbă toarn� ...

Da... femeia frumoasă şi inteligentă – încă mai cred – mă lasă câteva minute lungi în suspans. Nu articulează nici un cuvinţel. Oare de ce? Nu cumva şi-a dat sama că-s cel de Atunci şi de Acolo? Şi oare de ce nu-mi spune să-i citesc ce-am scris în conformitate cu ce mi-a pozat? Şi oare ce ascunde-n tăcerea asta criminală? Chiar o rog foarte frumos: „Te rog foarte frumos să nu mai taci atâta! Şi te rog la fel de foarte frumos pentru ca să mă laşi să-ţi spun poezi ...

!aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cinevacare merită cel mai frumos poem scris vreodată,care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică:un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă!!aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagăde unde începe cercul, când se ştie că nu are sfârşit,unde se sfârşeşte cercul, când se ştie că nu are început,şi cum lumina se îndoaie când ferestrele se închid!!aşa am crezut întotdeauna: cum nu există vir ...

S-au dus vremurile frumoase. Parcă prea repede s-au dus. S-au dus pentru că nu am ştiut să avem grijă de ele, să le păstrăm cu sfinţenie. Acum, când se vede ce fără dumnezeire se desfăşoară în fiecare clipă, la fiecare pas şi pe oricare stradă, cum să mai speri în cumsecădenie? Cum să-ţi mai permiţi să mergi cu iubita în parc, noaptea, la plimbare, când tot soiul de şmecheri dezmăţaţi şi teribilişti şi ostentativi îţi suflă fum de ţigară în nas, te scuip� ...

Minciuna se-ntrevede, se-aude pe supt mască: e gata să ucidă, e gata (şi) să nască lumini devastatoare, sinistru inocent, galactic/hohot sacru, vrăjmaş, indiferent! E-un fel de rafinare prin gând, prin amăgeală: o (s)punere-n tăcere, o trâmbă triumfală... zei hedonişti, slugi tâmpe fac pâine şi fac circ: spectacol gratis, dâră de tot şi de nimic! O sinceră asprime şi-o dreaptă-nfricoşare pogoară impecabil şi simplu-n fiecare... nu-i nici o târguială, fiindcă Dumnez ...

"Am un prieten care nu are nici un prieten!" - aşa îmi şoptea (de fiecare dată)  scriitorul (şi prietenul) meu amărui. Şi nu numai atâta îmi spunea. Îmi zicea şi "mor, deci exist!"... Mergeam pe stradă, ne târcoleau amicii şi duşmanii. Ne uitam frumos la sărmanii de ei. Tot la fel îi şopteam (şi eu) lui. Nimic mai trist şi mai adevărat. Nimic mai adevărat şi mai trist! Împreună, de câte ori dădea dezlegare cel de Sus ori cel de Jos, îl făceam pe dracu-n patru, ori ...

!stai liniştită... este-aici... nu pleacă,s-aude cum gândeşte lângă tine,te smulge din greşeală, din păcatşi din strânsoarea zilelor puţine!!te podideşte plânsul, ţi se parecă nu-i, că viaţa-i soră cu minciuna;vrei să-l atingi, dar este nevăzut;vrei să-l auzi, dar tace totdeauna!!adu-ţi aminte: când ai vrut murire,şi nu a fost, n-a fost o întâmplare;şi când ai vrut să ningă, şi a nins -să ştii că el a fost ACELA... CARE!!el ştie când şi cum aprinde steauă, ...