Într-o după-amiază, nu chiar de mult... (să tot fie unsprezece kilometri liniari de atunci)... hotărăsc să agăţ o femeie frumoasă şi deşteaptă. Nu pentru ce crede ori speră nu ştiu care (oarecare) cititor împătimit de cancanuri aiuritoare, nu pentru ce gândeşte un amator de mondenităţi stupide, ci pentru a-mi poza (metaforic şi serios vorbind) întru intenţia mea de a de/scrie cel mai frumos poem despre cea mai importantă şi in/descriptibilă zi din viaţa unui substanti ...

(!) ne-am întâlnit în inima pădurii -mânca o căprioară şi plângea -era-ntuneric, foarte întuneric:ne/drept, sălbatic, de(n)s, de catifea (!)(!) şi s-auzea doar pulsul veşnicieiprin horpăiala lupului flămând,şi - printre ramuri - steaua căprioareistingându-se aproape de pământ (!)(!) [ce lup hulpav - parcă-i poetul cares-aude şi acum în depărtare]!(!) e gata căprioara, gata-i steauaaprinsă-ntr-un demult, ca într-un vis -văd numai ochi de lup umplut cu viaţăşi cu bl ...

S-au dus vremurile frumoase. Parcă prea repede s-au dus. S-au dus pentru că nu am ştiut să avem grijă de ele, să le păstrăm cu sfinţenie. Acum, când se vede ce fără dumnezeire se desfăşoară în fiecare clipă, la fiecare pas şi pe oricare stradă, cum să mai speri în cumsecădenie? Cum să-ţi mai permiţi să mergi cu iubita în parc, noaptea, la plimbare, când tot soiul de şmecheri dezmăţaţi şi teribilişti şi ostentativi îţi suflă fum de ţigară în nas, te scuip� ...

Minciuna se-ntrevede, se-aude pe supt mască: e gata să ucidă, e gata (şi) să nască lumini devastatoare, sinistru inocent, galactic/hohot sacru, vrăjmaş, indiferent! E-un fel de rafinare prin gând, prin amăgeală: o (s)punere-n tăcere, o trâmbă triumfală... zei hedonişti, slugi tâmpe fac pâine şi fac circ: spectacol gratis, dâră de tot şi de nimic! O sinceră asprime şi-o dreaptă-nfricoşare pogoară impecabil şi simplu-n fiecare... nu-i nici o târguială, fiindcă Dumnez ...

Aşa se auzea în toată România: "enigmatici şi cuminţi, terminându-şi rostul lor, lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi"... Şi consider că tot poporul normal ştie cine a scris aceste versuri răscolitoare, când le-a scris, cine şi cum şi unde le-a cântat prima oară, a mia oară...! Aşa, spre luare-aminte! Aşa, spre tot ce mai poate însemna recunoştinţă şi grijă "pentru cei ce ne-au făcut"! Aşa, să nu mai vedem bătrâni şi bătrâne cu mâna înt ...

!tocmai la nordul sufletului meu/ e-un fel ne/bun de linişte şi pace,şi mă aşteapt-un fel de dumnezeu/ cu milă şi iertare, să mă-mpacecu ce mai arde, încă, sau s-a stins,/ cu ce se poate, cu ce nu se poatepricepe cum că-ntruna-i dinadins/ cu mâna-ntinsă-n spre upanişade,cu ochii duşi să-ntâmpine lumina/ prin răsărit, dar şi prin asfinţire,cu gândul că nimic n-are-nceput/ şi că sfârşit nu-nseamnă împărţire,nici despărţire, că-i astfel oricând,/ oricum, şi că ...

Hei, tu, care eşti acolo! Hei, tu, care eşti Aici! Te strig de-o viaţă întreagă, însă nu mă auzi, nu vrei să mă auzi, nu ştii să mă auzi...chiar nimic, nimic, nimic nu catadicseşti să-(mi) zici! Te rog să-(mi) spui măcar dacă ţi-am greşit cu ceva! Te rog să-(mi) spui măcar dacă am atins vreodată numele tău! Te rog să nu mai stai pe gânduri şi să mă anunţi care-i diferenţa dintre bine şi rău! Adică, e rău că am fost născut, ori e bine? Oare trebuie să-(mi) ...

!raza a rămas pe retină, orbită. frigul a tras zăvoarele peste vulturul pi. walkiriile toarnă ne/tristeţe în pocale. nu se mai face noapte. nu se mai face zi!   !sunt înger în flăcări. din spatele cerului, parcă mă priviţi cu ochii mei, parcă zburaţi cu aripile mele, voi, vinovaţilor de naştere şi de moarte!   !voi, poeţilor săpători de fântâni pe câmpia limbii române, rămâneţi aici, pe singurul pământ cu „î” din „a”, aici, în maternitatea „m ...

Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă. Nu, nu-i prima oară când mi se întâmplă să particip la un asemenea eveniment! Au mai fost şi am mai trăit toamne şi ierni şi primăveri şi veri umpl ...

Atunci, în ziua cu pricina peţitului, prezumtiva „jumătate” mă roagă să-i cetesc „o poezie frumoasă, deşteaptă, să placă la toţi prezenţii, să se convingă şi să se crucească toate neamurile şi toţi apropiaţii ambelor părţi ce fată superbă a lăsat cel de sus să umble pe jos”! Şi, fireşte, cum să pot refuza o astfel de rugăminte devastatoare, mai ales că ai ei se gudură şi salivează, îşi freacă palmele, nu mai au răbdare, o mănâncă din ochi şi din ...