Care va să zică... şi dumneata, bădie Rică, eşti contaminat cu Trecutul ultimului Viitor, da? Şi dumneata faci parte din Pleiada celor care şi-au azvârlit orologiile la Gunoaiele Omenirii, da? Şi dumneata mă-ntâmpini cu tirul Metaforelor grele, de parcă ai ştiut că-l scot pe Papugiu la plimbare în Parcul care atinge strada cu acelaşi nume şi pe care locuieşti tocmai de când erai „mai tânăr şi la trup curat”, vorba frumoasă şi adevărată a lui Don Cezar Ivănescu... ...

Un fel de silă îmi apasă pe-nflăcărare şi pe frână, îmi pune x pătrat pe clanţă, apă în vin şi beţe-n roate, un fel de mălură îmi strică entuziasmul şi mă face să strig din fundul resemnării: totu-i zadar, aiurea-s toate! Un balamuc indescriptibil cu alde strâmbă cruce-n frunte, cu amăgiri de rai, pe care nimeni nu poate să le creadă, când minciunirea se ridică la rang de ţară şi de lege, harababura-i generală şi uniform accelerată! Ce să pricep când furt ...

Din strada Movilei cotim la dreapta, pe strada Libertăţii! Agale şi-n Tăcere, ne apropiem de partea răsăriteană a Parcului omonim! Grigore Papugiu, celebrul şi parasimpaticul meu bibic, se comportă: „Ai mai fost vro dată, cu noaptea-n cap, în cest loc misterios? Oare de ce edilii gălăţeni l-au pus pe hatman cu nasul spre nord? Nu crezi că era mai bine să fi fost amplasat cu faţa spre sud? Se spune că ruşii (zaporojenii, în special, cazaci cărora hatmanul Ivan Stepanovici M ...

Am să vin la tine, Doamnă, pe cărarea dinspre Gară, am să vin cu trenul care se opreşte doar o dată: trenul încărcat cu Lacrimi şi cu Voaluri de Mireasă, trenul încărcat cu fluturi de Păcat şi de Păcată! (e frumos, e fără lege... şi e fără doar şi poate: cred că dau în Dorul Lelei, nu mai dau publicitate!) Am să vin la tine, Doamnă, pe cărarea dinspre Moarte, am să vin cu toată Viaţa care nu se mai opreşte, am să vin cu tot cu Nuntă... ş-am să-ţi spun: supe ...

Negreşit, amicul Grigore vrea să mă sfărâme cu metaforele sale... şi, mai ales, cu sfintele lui Metafore despre Soldaţi, despre Limba Română! Vorba lui Nichita Stănescu... (poetul care a spus foarte frumos, foarte scurt, foarte adevărat și pentru Totdeauna: LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA)... ”Poetul, ca şi soldatul,/ nu are viaţă personală. Viaţa lui personală este praf şi pulbere./ El ridică în cleştii circumvoluţiunilor lui/ sentimentele furnicii/ şi le apropie, le a ...

Doamnă, lasă-mă la tine... lasă-mă la tine, Doamnă, vreau să-ţi netezesc pământul drumului din Calea ta, vreau să-ţi plâng pentru muşcata din fereastra dumitale, vreau să-(mi) scrii cu lăcrămarea râsului pe Crucea mea, vreau să-ţi fie doruirea floare la ureche... poate mă primeşti în timpul vieţii, Doamna mea Eternitate! Doamnă, numai o secundă lasă-mă să stau cu Timpul firii mele blestemate la fereastra dumitale, pentru ca să-(ţi) scriu pe geamuri cea mai rară ...

Ciocănitul în uşă se repetă rar, însă nu nervos! Grigore Papugiu nu se grăbeşte să se ridice şi să se ducă să deschidă! Zice: „E Mariţa, nepoata de la cârciumă! Din când în când, ca să vadă ce mai fac, dacă mai respir şi dacă am nevoie de ceva, vine la mine când se crapă de ziuă, înainte de a se duce la muncă! Doar vezi că ne-a prins dimineaţa, da? Nu-i deschid, pentru că are cheie! Dar nu intră fără să bată! Că-i politicoasă! Aşa se cuvine, nu?”... ...

!mi-i dor de tine, doamna mea!.../ nu cred că mi-a mai fost aşa de când visam o fată mare/ dormind la umbră de cicoare, şi-n rochie de stambă veche,/ şi cu cireşe la ureche, şi greieri tremurând vioare/ cu mângâieri des crescătoare prin somnul ei, prin visu-i care/ mă vrea, mă cere pe cărare, să ascultăm o simfonie/ în doi: minună/ţie/mie, şi-apoi, de-atâta aşteptare/ fără răspuns la întrebare, să mergem până unde steaua/ ne strânge-n braţe, haimanaua! !ne strâ ...

Cu paşi corespunzători şi siguri, cu mâna dreaptă la spate, cu ochi spărgători de ziduri şi de timp, Grigore se plimbă agale prin odaie! Seamănă uluitor cu Chivu Stoica în zilele şi în nopţile când îşi măsura duşumeaua prin celula puşcăriei din Doftana! Se plimbă fără ostentaţie, fără să se uite într-un punct anume... şi parcă vroind să-mi sugereze că se află în căutare de Ceva deosebit, să-mi demonstreze că nu-i convine Ceva, să se asigure că nu gafează ...

A strâns... (toată viaţa, în suflet şi-n trup).../ atâta durere, cât nici nu încape-ntr-un om... parc-o văd/ (ş-acuma) cum cere: dă-mi, Doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă, să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă, că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai dat/ cât nu poate duce un om cu o singură viaţă, un om/ c-o singură cruce!... mi-ai dat... şi n-am zis că nu iau, n-am călcat/ poruncile tale, mereu te-am urmat pe rotundul de lut,/ la ...