Dară, înc-o dată dară, cine este vinovatul/ că v-aţi uns cu „oceni plohoi” şi vă scârţâie „krivatul”?/ că vă îmbrăcaţi „rubaşka” şi că vi se vede aia/ când urlaţi „mî hocim vostok” şi vă devoraţi tigaia?/ cine a vota infernul, frâna, împăratul roşu?/ cine i-a suflat găinii libidoul şi cocoşul?/ oare cine tot mai crede că se poate rupe cercul/ fără 3PiR pe lancea unui teoretic Hercul?// Nu vedeţi apocalipsa? moartea în desfăşurare?/ cum se da ...

(!) eu am, tu ai, el are...noi avem nimic în plus şi tot în minus...pare că l-am făcut frumos pe dracu-ghem: unic răspuns la orice întrebare (!) (!) ca nişte pui de lei ne dăm rotunzi oriunde şi oricând, prin sărăcie – dacă nu ai, nu ai cum să (n)-ascunzi ce (n)-ai tu, mie...şi ce am eu, ţie (!) (!) sâc, sâc, sâc, sâc...aiurea şi-n acord: în(fum)urare, „eu” şiclit se cheamă, să crape ochiul domnului (ne)tot, mereu şi mult, aşa...de panaramă (!) (!) triumful im ...

Dar ce zgomot se aude? triluri lungi de păsărele?.../ Nu-i nimic: pe sub fereastră trece visurile mele!// Şchioape sunt... au fost... (odată!)... drepte, lungi, frumoase, zvelte/ până când le transformară impostorii în unelte;/ până când şobolănimea le-a scos unghiile, ochii.../ şi cu labele păroase le-au cotrobăit sub rochii;/ până când fură scuipate din tribune, din oficiu/ că nu mai suportă raza curbelor de sacrificiu;/ că nu vor să lingă osul şi organele Puterii/ ...

(!) DA - TOTDEAUNA-I MAI TÂRZIU CA NICIODATĂşi în zadar aştept la pândă şi la rând -până atunci e gata cerul şi pământul,iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!)(!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate:un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţătorscrutează tot, adună tot şi scade totul -uşor pe greu şi foarte greu peste uşor (!)(!) aceleaşi note din nimic, a/somnifereşi însemnate-n trândăvie şi-n frumos,toarnă-n auz o des/cântare criminalăde jos în sus, spec ...

Nu vrea să plece. Nici de-al naibii nu vrea să se ducă. Nici în ruptul capului nu se dă dus. Orice argument este de prisos. Nici o ameninţare şi nici o mustrare nu-l poate determina să-şi ia inima-n dinţi şi picioarele de-a spinarea... şi să-şi urmeze calea. Cică nu-i convine. Cică-i mai bine aici, pe loc. Zice că n-are rost să fie cum ceilalţi. Zice că vrea să fie unic, singurul care nu-i de acord cu dusul crucii. Şi mai zice că-s proşti cei care se umilesc şi suportă. ...

(!) ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi auretine să pătrundă - prin lacrimă - lumina,şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... saudeşertului din clipă să-i mângâie tulpina (!)(!) culoare fără miros prin irisuri mai sorbşi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării castede fluturi fără aripi, descântecului orb -şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naşte (!)(!) nu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu”în cremene, în iască, în pietr ...

Moto: "Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă." (Octavian Paler)Mamă, câte oase are porcul din Alimentară!/ Uite ce măsline grase putrezesc în galantar!/ Oare ce-a păţit salamul? De ce stă legat cu sfoară?/ Şi ce vină are brânza telemea lângă muştar?Iată, mamă, cum asudă ciocolata în cutie!/ Nu-i aşa că e-nve ...

(!) nu mai încap, nu mai încap/ nici/când pe-acolo şi pe-aici -am fost prea mult în viitor,/ am stat prea mult la cei anticiş-am învăţat că nu-i nici timp/ şi nu-i nici loc şi nu-i nici modpentru nimicul care sunt:/ concentric, sclav, cefalopod,cu visul stâng spre miază/sud,/ cu visul drept spre miază/nord (!)(!) mă pregătesc să fug din ceas,/ în marele nisip deşert,unde nici/cum nu ştiu că sunt,/ nici să câştig şi nici să pierdce nu am vrut cu nici un gând/ şi nici ...

Atunci mi se părea foarte departe până Acolo. Aşa de departe mi se părea, încât nici nu credeam că există acest Acolo. Mi se părea departe în lungime, dar şi în timp. Încercam să ajung măcar cu gândul, dar dădeam peste imposibil. Deseori, şi în joacă, însă şi în serios, mă grăbeam, poate-poate reuşesc să aduc depărtarea mai aproape, poate-poate zăresc silueta cestui adverb de loc pe linia orizontului. Dar, vorba aia, nu puteam decât să mă oftic fiindcă totu-i � ...

Moto: ”rămân în urmă urme de păcat/ nu am avut putere să le șterg/ am fost (ne)credincios (ne)vinovat/ m-am încălzit lângă un aisberg// am să rămân același până când/ ce e al meu va fi numai al meu/ jocul e trist și zarul e rotund/ ce ochi albaștri are dumnezeu” (Iolanda Cremene) De când nu mai scriu despre MARIA şi port costum elegant,toată lumea şuşoteşte şi crede că MARIA m-a uitat,sau că am uitat-o eu... fiindcă nu m-am dus în garăs-o aştept când a zis ...