Uite-aşa îmi trece prin cap o săgeată! Dar nu orice fel de săgeată, ci una unică, specială, deosebită de cele muiate în curara, în flăcări, în tescovină, în apă de unde cântă broasca, în fântâni cu gura în jos, în carotida lunii, în ochiul strâmb al ciclopului nenorocit! Nu, nici vorbă! Îmi trece prin cap o săgeată descântată în polen, dar nu în polen de mătrăgună, de holeră, de ochiul-boului, de coada-vacii, de pălăria-şarpelui! Nu, nici vorbă! O săgea ...

Cred că vezi! Cred că eşti foarte atentă la ce se petrece în jurul tău! Doar ai ochi de argus, doamnă Consilier de Taină! Nu-i aşa că vezi cum (de-acuma)-i din ce în ce mai gata, din ce în ce mai aproape? Şi vezi cum (de acuma) toate se topesc în amintire? Toate cărările şi toate drumurile cu toate urmele de atunci, de când nădăjduiam, tot nădăjduiam... şi nici măcar nu ştiam la ce şi de ce? De când totul era o sfântă legănare şi o sfântă uitare de la cer până ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Este superbă femeia pe care am aşteptat-o ne/răbdător, ziua şi noaptea, şi am visat-o continuu, îmbrăcată frumos, ca o elevă din clasa a şaptea, cea mai bună la scriere şi la citire, cea mai harnică la mersul pe sus şi pe jos! Cred că era într-o recreaţie, după lecţia de limba şi literatura română, când i-am dat din gard o floare de liliac şi am vrut s-o sfărâm în braţe până în clasa următoare, însă m-a re ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"tot pogor încetul cu încetul/ până când mă-nghite alfabetulpână când începe să-mi tot fie/ tot pentru de-a pururi poeziesunt în urmă ori sunt înainte/ nimenea nu cumpără nu vindenu exist-aproape nici departe/ tot nimic în viaţă şi în moartebună stare poate stare bună/ cam totuna-i sau tot una sunăspre încoace spre încolo cică/ tot ce-i clopot nu-i la o adicăfâlfâie-n brocarturi un adio/ lipsă întru care-oi tot ...

Ce iarnă minunată, Dumnezeule! Ce iarnă!... Şi ce zile şi nopţi de Poezie şi de încântare/descântare desfăşuram şi înfăşuram acasă la unul ori la altul dintre noi!... Dintre noi, cei care credeam în „frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, cum ne arătase/învăţase Fane Trifan Decebal Neagu! Cei care încă mai suntem, însă din ce în ce mai puţini! Cei care citeam (în grup) fascinaţia „poezească” ieşită din UMNS (Uzina de Metafore Nichita Stănescu)! Cei care nu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"acesta-i drumul - n-are îndărăt,/ nu te uita în urmă niciodată,mergi înainte chiar dacă-i prăpăd,/ cu fruntea sus, cu inima curatăacesta-i drumul minunat sau rău/ - mergi liniştit, nu ai nici o scăpare,eşti pedepsit - cată răspunsul tău/ la orice pas, la orice întrebarevezi ce nu vezi şi-auzi ce nu auzi/ numai încolo - nu există-ncoace -adună-te la demoni copţi şi cruzi,/ dar şi la îngeri de război şi pacefii cal ...

Care mai de care alegător/alegătoare tânjeşte după luxul din filmele siropoase şi banale, pe care (cu orice preţ) le urmăresc pe „plasmă”. Unele uită să nască, iar altele nasc „preventiv”. Şi unele şi altele vor să se umple cu vanitatea şi răsfăţul ţaţei Scarlett O’Hara. Sunt paralele cu scrupulele. Sunt în stare să dărâme orice Odeon antic şi modern, numai să „prindă” bazaconiile ţaţei Sandra Brown. Sunt în stare să mă facă terci pentru că le-am ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) ce frumoasă erai ce frumoasă eraitimpul meu luneca pe o gură de raiîţi spuneam poezii şi nimic altcevace mai lună era ce mai lună era (!)(!) uneori eram înger alteori eram dracşi ce fluier de os şi ce fluier de fagadunam licurici şi veneam repezişpe înalt pe adânc pe furiş pe costiş (!)(!) să-ți aştern unde stai uite-aşa şi aşasă visezi minunat şi încet nu cumvade atunci pân-acu au trecut eheheiîn trecut şi a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Moto:”eram pe unde nici n-am fost:/ știu toată moartea pe de rost”                                                                  (Iolanda Cremene) (!) să pot cu aceste cuvinteajunge în colţul opus,l-aş spune pe-acel ce mă vinde,aş spune ce încă n-am spus (!) (!) mă ţine ceva la fereastră,mă ţine de când sunt născut,mă ţine o frică de-a voastrăşi-o ...

Da, ea este! Umbra Albă! Se apropie! Îmi face semn să stau! Se apropie! Nu mă mişc! Şi chiar mi se face un fel de frică devastatoare, mă încearcă un fel ciudat de spaimă, o cutremurare fără precedent! Şi asta cu atât mai mult cu cât, până acum, a păstrat distanţa „legală”, distanţa „prescrisă”, distanţa „ursită”! Şi, iată, hodoronc-tronc, e aproape de mine, din ce în ce mai aproape! Parcă-mi pare rău şi parcă n-aş vrea să mai dau nas în nas cu ea! P ...