Maria cea singură, din căsuţa cea singură, de pe costişa cea singură, din sătucul cel singur... a murit cu zile! Tânără, adicătelea! Că n-avea nici o boală! N-avea nici un copil... s-o necăjească, să-i poarte de grijă, să-i ducă dorul, să-l ferească de ispite şi de primejdii! Avea câţiva fraţi şi câteva surori, dar n-o suportau şi nu-i călcau pragul! O socoteau oaia neagră a familiei... că se măritase fraudulos, fără să se laude, fără să-şi anunţe părinţ ...

unii prieteni şi unii duşmani mă întreabăde ce merg la ziar în fiecare dimineaţă,de ce-l citesc pe Caragiale în fiecare zi,de ce mă uit cum Luna se face nouă şi veche şi plină şi goalăîn ochii lumii cesteia indiferente,de ce mă doare plânsul câinelui cotonogitşi hohotul sardonic al deşertăciuniiprin care [(nu) ştiu cât] (mai) am de mers -şi eu le răspund că mi-i dor de Mama: Singura Lege din Univers!alţi prieteni şi alţi duşmani nu mă întreabăde ce sunt sătul ...

 Ca să nu atragă invidia publicațiilor de satiră, Stiripesurse.ro încearcă să se consacre și să lase impresia că face parte din marea familie a ziarelor serioase, credibile, care au darul și misiunea de a-și informa corect publicul. În sprijinul acestei bănuieli vine și această știre: "Nume grele vin la Cotroceni! Nicușor Dan pregătește un val de numiri-surpriză în echipa prezidențială: Ludovic Orban, Marius Lazurcă și Theodor Paleologu, pe listă (surse)". Dacă nici ...

Pe vremea când în Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi pus la bătaie omul de la catedră, nu reuşea neam să mă facă a crede că-mi foloseşte la ceva să ştiu ce treabă mare/imp ...

(!) vezi RAZA ceasta? eu sunt CERCUL ei -antecesor al ARIEI CELESTE,unde concretul mișună abstract,unde abstractul dă concretul PESTE,adică DINCOLO, uitându-mă de-AICIori de ACOLO: ce mirare tristăcând văd și-aud - jur pe tot lungul meu -că-n UNIVERS ”dincoace” nu există (!)(!) vezi CERCUL cesta? tu ești RAZA lui:antecesorul LUCRURILOR toate,care se știu și care nu se știuALCĂTUIRE-ntru ETERNITATE (!)(!) o RAZĂ și un CERC - oare-i destulpentru NE/CUNOSCUT?... tu știi că ...

Te rog foarte frumos, trezeşte-te la i/realitate, fă câteva exerciţii de înviorare, de respiraţie, de coborâre sau urcare, după caz... şi uită-te bine! Uită-te cu cea mai mare atenţie din toată viaţa ta de până acum! Fă ochii mari, mari, mari... şi nu clipi când te uiţi! Dacă mişti pleoapele, rişti să pierzi foarte multe amănunte, foarte multe detalii interesante din ceastă Panoramă! Pentru că aşa am făcut şi eu: am s/clipit când nu trebuie... şi am ratat ”Mare ...

(!) vă rog să mă iertaţi că îndrăznescsă vin şi să stau printre dumneavoastrădin când în când / vin de dincolo de ceresc,dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră,care m-a trimis pe pământsă vă umblu prin grădină şi prin ogradă,fără sfială şi fără teamă, ca pe drumul mare,pe unde (n)-am mai fost o/dată,să vă aduc aminte cum şi ce mă cheamăsă vă scot ochii la plimbare (!)(!) prin necunoscutul fără de păcateva să ne plimbăm în linişte şi cu aleasăcre ...

Nici până astăzi nu s-a aflat exact în ce împrejurări a „dispărut” celebrul Edgar Allan Poe, unul dintre cei mai mari creatori de groază... în literatură, bineînţeles! Într-una din zilele trecute, aflându-mă cu smerenia şi reculegerea şi resemnarea în cimitirul „Eternitatea”, pe la mormintele mai sărăcăcioase şi mai aristocrate ale unor mai mici şi mai mari ne/cunoscuţi răposaţi, mă opresc să mă închin la un capăt de lespede şi la un picior de cruce pe ca ...

(!) mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasăde când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă (!)(!) mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecatăcă-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată (!)(!) un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci schimnicieiciteşte-n mătase şi scrie/ pe rochie versuri mariei (!)(!) mi-a spus cineva că poetul/ acesta trăieşte-ntr-o doarăşi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă/ nu ştie măcar nici ...

Atunci, într-un demult aproape stins pe coridoarele clar/obscure ale Memoriei, cred că această fetişcană avea douăzeci de ani! În fiecare dimineaţă, absolut în fiecare dimineaţă, trecea spre Apus, prin dreptul porţii mele, fără să spună nici un cuvânt, deşi o provocam ieşindu-i cu miozotis în cale! Nu părea nici veselă, nici tristă! Trupu-i subţire ca suveica stătea şi umbla-ntr-o rochie albă, lungă de Aici până Acolo! (Nu) se uita la mine cu ochii întunecaţi ca ...