Din şoaptă-n şoaptă, din ocheadă-n ocheadă şi din emoţie-n emoţie, eu şi Maria din ziarul de ieri ajungem pe stradela Muzicii, numărul 313, la poarta clădirii în care se adăposteşte „Evaziunea Sentimentală”, adică o Societate cu Răspundere Nelimitată, despre care v-am dat şi aţi citit deja câteva informaţii! Aici - foarte multă lume bună, ca să zic aşa, stă la rând, cuminte şi serioasă, cum se poate citi pe tăbliţa scrisă cu litere negre pe fond galben, să ...

Eu te visez cu TOTDEAUNA,/ tu mă visezi cu NICIODATĂ, eu te pândesc pe drumul mare,/ tu te fereşti pe drumul mic, eu am crezut că nu se poate/ ce s-a putut să nu se poată, dar n-am pus lacăt la uimire/ şi n-am trecut la inamic, n-am azvârlit cu barda-n lună,/ cu piatra-n singura MARIE care-(mi) vesteşte ÎNVIEREA/ ca pe-o DIVINĂ TRAGEDIE! Nu s-a putut să nu se poată/ abandonare-n holocaust, nălţare-n flăcări (prin rugare)/ şi mormântare-n manuscris, dar n-am ales vro tângu ...

Acum opt zile n-urmă, în chiar Sfânta Duminecă, la unsprezece ceasuri şi-un sfert trecute fix şi aflându-mă în mers agale şi fără nici un scop pe strada Spătarului, o întâlnesc pe Maria! Pe Maria de la Contabilitate, nu pe Maria de la Frizerie, nu pe Maria de la Gară, nu pe Maria de la Cârciumă, nu pe Maria de la Şcoală, nu pe Maria de la Circă, nu pe Maria de la Prefectură, nu pe Maria de la Moară! Însă de la Contabilitatea cui? ar putea pune oricine o întrebare legiti ...

S-apropie... ea este... nu se poate să fie Alta, Altceva... nu am decât o mare-mare bucurie: parcă aş fi Ulciorul lui Khayyam, din care bea întreaga Omenime şi-aşteaptă s-o întrebe unde-a fost, să-i mulţămească, să-i sărute mâna fiindcă ea-i de-a pururi Lege, Rost! S-apropie încet şi-nlăcrămată, cu mâinile întinse spre Atunci, când număram până la Şapte Taine, până la Zece straşnice Porunci! Sigur că da... se vede pe drumeagul pe care-l ştiu, pe care şi tu-l ...

În cultul arhaic al Primăverii, sărbătoarea religioasă a Paştilor reprezintă, pentru creştini, celebrarea Învierii Domnului Iisus Christos, şi pentru evrei înseamnă o continuă aducere-aminte a ieşirii/fugii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise! Sigur că da... paştile au constituit şi constituie bucăţile de pâine care se împart la biserică în noaptea slujbei de Înviere, întru eternă amintire/slăvire a Celei care-i „pâinea noastră cea de toate zilele”, despre a ...

În spaţiul plin cu paralele drepte mă simt stingher, mă simt urât, mă simt murdar... până şi steaua mi-i urâtă, mi-i murdară şi nu-mi mai dă lumină perpendicular! În spaţiul plin cu paralele drepte nu sunt nici sfânt, nici drac, nici tot şi nici nimic, plătesc tribut unui principiu fără suflet, nu râd, nu plâng, nu strig... la ce/de ce să strig? În spaţiul plin cu paralele drepte mă uit ca zimbru-n lung şi-n lat şi-n sus şi-n jos şi-n calendar... şi nu dă nim ...

N-am nici o îndoială că dumneavoastră, domnilor cititori şi doamnelor cititoare, ştiţi „Satira a III-a” a lui Eminescu, din care mi-am permis să citez un vers, mai puţin ultimul cuvânt al acestuia, pentru a sublinia cantitatea de indignare/scârbă care te poate cuprinde când te afli într-un timp nepotrivit dintr-un loc nepotrivit dintr-un oraş nepotrivit dintr-o ţară nepotrivită, păstorită de nepotriviţi! Miercurea trecută, cam pe la zece ore şi jumătate trecute fix, ...

Vă rog foarte frumos şi mult, din toată suflarea vă rog: nu bateţi câmpii, nu rupeţi florile, nu călcaţi pe iarbă, nu blestemaţi zăpada şi ploaia, nu azvârliţi păsări şi păpuşi la gunoi... lăsaţi cuvintele să vină la mine... am să le pun să mă încolţească, să mă înflorească, să mă lege şi să mă crească şi să mă culeagă şi să mă mănânce crud... ori să mă fiarbă! Lăsaţi cuvintele să vină la mine şi o să vedeţi cum (se) vor înmuguri, (se ...

Când făptura superbolă/halucinantă a ieşit, ieri, din magazinul doamnei Maria de pe strada Uitării, n-am rezistat tentaţiei de a mă uita după ea! De a mă uita lung, năucit, convins de Adevărul rostit de poetul Ioanid Romanescu: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”! Sigur că da! M-am uitat lung şi vrăjit şi blocat... şi subiect de discuţie între alde gură-cască la fotbal, la motociclete, la novele televizate şi la limuzine, adică nişte cvasi/analfabe ...

Eu n-am ştiut să mor la timp şi cu folos, m-am fofilat şi am trăit fraudulos, printre mizerii şi candori,/ de mii şi mii şi mii de ori... şi sunt sătul de râs şi plâns până la os! Când mi-a şoptit cuvântul meu că-s tare prost i-am reproşat că voroveşte pe de rost, l-am ocărât ca pe-un candriu,/ în loc să vreau să-nvăţ, să ştiu că vine timpul scump al preţului de cost! Cuvântul meu s-a speriat de-aşa dezmăţ şi a plecat spre nicăieri, cu traista-n băţ... ...