În biserică-i ordine şi curăţenie ca-n Moleculă. Şi linişte. Chiar şi-n timpul celor slujbe-i linişte. Nu linişte artificială, ci din cea Divină. Din cea răscolitoare. Din cea fără de care nu se mai poate trăi în debandada contemporană, în vacarmul şi în iureşul spre cea mai înaltă culme a Deşertăciunii, adică Nicăieri! Biserica-i pogorâtoare de linişte în fiecare secundă. Fiecare enoriaş creştin are dreptul să-şi ia părticica din ceastă Miluire. Chiar şi ...

Nu sper şi nu regret... şi mi se parecontinuu devreme şi târziu:aş vrea să-mi amintesc, însă nu ştiucând a-ncolţit şi când a dat în floareaceastă umbră/holbură - fir lungşi urcător mereu spre frumuseţe,aşa, să plâng de dor şi să mă-nveţede unde până unde pot s-ajung,de când şi până când mai am să cautpe/trecerea des/cântului prin flaut !!!Nu sper şi nu regret... sunt o părerea mea despre a fi şi a nu fiinfern sau paradis, noapte sau zi,mână întinsă, car ...

Sigur că da!... Oare cum e mai bine? Să fii controlat de Amăgire? Sau să fii plin cu Dezamăgire? Să „stai” într-o „nebuloasă”? Ori să „umbli” prin „seninătate”? Să mizezi pe Deşertăciune? Sau să năvăleşti în Carpe Diem?... Vasile Cherpedin ridică din umeri! A. Ghiuţă zâmbeşte mefistofelic! Cică nu poate altfel! Eu nu pun chezaş pe nici una dintre ceste două Variante! Mai bine zis, le accept şi le percep şi le „execut” cum Don Quijote de la Mancha! ...

Renunţ la joacă (foarte serios!)şi mă apuc de înălţat (în glumă?)palate la pământ şi scări la cerpentru oricare glorie antumăa celor obsedaţi de mult şi vârfşi călcători pe cruce şi cutumă!...Ei salivează, flutură din cozi,fac mutre şi nimica nu-şi asumă!Şi nimeni nu aude, nu obligăloaze şcolite... fanfaroni, adică!Şi-s numai piatră, lacrimă şi lutîn ceastă grea zidire-ntemeiatăpe visul dăruit la mori de vânt,pe râsul-plânsu care nu se gată!Pe sfânta p ...

Auzi, domnule?!... după ce că parchează pe trotuar, mai şi claxonează... mai face şi scandal!... că aşa-s ăştia, alde Ceafă Groasă!... toţi consideră că lor li se cuvine totul în lumea asta şi-n lumea cealaltă, că-s buricul Pământului, că ei au inventat ouăle cu bretele şi biscuiţii cu pedale!... De fapt, la ce să ne mai mirăm? aşa-i pe bulevardul/strada/aleea/calea/fundătura Dezamăgirii!... alde glugă peste şapcă şi peste acrocefalul gol parchează chiar şi su ...

(!) de-a râsul şi de-a plânsul şi de-a tumbaprin ceastă lume cu ne/muritoare,îmi caut locul ne/ştiut de nimenidrept singurul răspuns la întrebare (!)(!) și-ncoace, şi încolo, şi oriunde,şi-oricum, şi-oricând... această căutare-isortirea, orizontul, ne/dreptateane/răbdătoarei şi ne/ştiutoarei (!)(!) astfel, nu altfel... fără vro oprirepentru hodină-n timpul/spaţiul undelocul acela-i pururea ne/sigur:nici nu se vede, dar nici nu s-ascunde (!)(!) sigur că nu! - pot spune ...

Mergem pe trotuarul Dezamăgirii. Unul dintre ele. Că toate-s ale Dezamăgirii. Mergem spre colţul din dreapta. Sau din stânga. Mergem să vedem cum mai „merg” sicriele. Că, în condiţiile de alarmă civilizatoare contemporană, poţi să „dai colţul” cât ai zice „Rai”. Ce minunat şi încurajator sună: „Colţ de Rai”! Are dreptate administratorul magazinului cu „blindate” pentru „lumea de apoi”! Când toată viaţa „stai” în Iad, e firesc să salivezi uitân ...

Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat/ ceastă jucărie minunată...!Cred că-i începutul unui drum/ şi sfârşitul altui, deodatăcred că-i tot ce poate mai frumos/ fi-n această lume cu păcate,cu iertări şi cu-ntâmplări de rând/ printre-adânci nălţimi nenumărate,printre lacrimi vreau să-ţi mulţumesc/ - altfel, nu-i curat şi nu se poate!Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat/ cânt de leagăn, dor de legănare...!Am să-ţi scriu de câte ori mi-o fi/ ne/greşită clipa următ ...

Cu ton scăzut şi protector, moş Mutelcă ne întreabă pe fiecare dacă mai suntem amăgiţi, dacă mai răsuflă vreo urmă de iluzie prin sufletele şi trupurile noastre fisurate/sfărmate de asaltul campionilor la finalizarea Turnului Babel. Sigur că nu! Nici cea mai mare amăgire nu poate face faţă unui asemenea atac furibund! Numai şi numai dezamăgire! Oare-i mai bine aşa? Moş Cherpedin dă din mână a lehamite, zice că trebuie măsuri urgente pentru stoparea cestui pericol imin ...

Secundă fără timp în lumea asta-s,şi fără spaţiu...! Au pierit de cândm-ai dat mâncare veşnică la ceasuri,să fiu tic-tac prezentului înfrântşi glorios chiar în aceeaşi clipăcu noimă, fără noimă, fiecum!Ce osteneală-ntr-o deşertăciune,într-un absurd şi sec desen de fum!Ce vină am de-mi dai aşa osândă?sunt firul tău ne/vrednic de nisip,cad şi mă sui continuu-n clepsidră,nu-mi dai nici un răgaz să mă-nfiripşi nu auzi cum/că abia mai sfârâi,mântuitor, ca l ...