Roberto Iacomi se întoarce la Galați cu o nouă carte. Culmea, o carte de… actualitate, dacă ținem cont de un recent sondaj de opinie, în care 55,8% dintre români consideră că, luând în calcul toate lucrurile din perioada comunistă, aceasta a însemnat un lucru bun pentru România, în timp ce doar 34,5% consideră că în comunism s-au întâmplat mai mult lucruri rele.
Procentajul se apropie de ceea ce au votat românii în 1990, după cum o recunoaște un personaj amintind de „Baba comunistă” a lui Dan Lungu, anume Tesa, din „O zi de muncă”, care este 4 octombrie 1988, zi ce devine un fel de ziua Leopold Bloom la Galați, nu la Dublin. Tesa este unul dintre cele 18 personaje-voci care povestesc cum a fost… „comunismul” fiecăruia, mai mult sau mai puțin.
Roberto Iacomi a fost atent la aceste voci, ca și altădată, în volumul „După Revoluție. Povestiri din tren”, „le-a înregistrat” și apoi le-a adaptat povestirile pentru o carte-vie, deosebit de vie, izvor istoric pentru viitor. Un viitor care, iată, vine, vine… și cu alte tipuri de comunism, reprofilat, rearanjat, cosmetizat, consacrat.
Nu ratați întâlnirea cu un scriitor care nu vrea să fie neapărat… scriitor (conformist), îmbinând într-un fel un soi de jurnalism, reportaj, dar și interviu (tot nonconformist), cu niște memorii, ca în alt volum al al domniei sale, „Robi din Țiglina 4”, unde și declară, la început: „Din păcate, io nu m-am născut cu niciun har care să mă fi ajutat să contribui la istoria care s-a construit în fiecare clipă-n fața ochilor mei. Am fost doar un observator, zic io, atent la cele ce s-au petrecut în jurul meu. La un moment dat, mi-a trecut prin cap c-aș putea lăsa și io ceva folositor celorlalți: mărturiile mele legate de vremurile-n care-am trăit.”
Așadar, avem un martor, un mărturisitor, un scriitor surprinzător, pentru cine nu l-a mai citit (cum este cazul subsemnatului), un scriitor firesc, fără înflorituri inutile, un pur sânge, dacă vreți, un constructor de amintiri formidabile (apropo la un text din „Robi…”, „Impostor”, p.89), un nărăvaș „într-ale comunicării”.
Altfel spus avem un scriitor swiftian, un Gulliver; satira, umorul și morala nu lipsesc, în „Robi…” acestea sunt aproape deplin descătușate, în „Comunism mioritic” este un umor mai degrabă indirect, de exfoliat de către cititorul dispus; mai exact, tragicul se îmbină cu drama și comicul: dialogul din „Electrificarea” este antologic, exemplar pentru a-i lămuri pe unii despre noua omenire care s-a născut, se mai naște și se va mai naște.
Așadar, miercuri, 10 septembrie, ora 18.00, la sediul Bibliotecii Centrale Universitare „Dunărea de Jos” din Galați, convorbiri, autografe și lansare de carte! Și poate și câteva surprize muzicale, ținând cont de o altă pasiune a lui Roberto: muzica realizată cu ajutorul I.A.! Altfel spus, se pot face arte și altfel: inventează o formație muzicală și cu ajutorul unor prieteni, cu versurile lor, propune un album muzical! Albumul se intitulează „Nostalgii”, cartea… „Comunism mioritic”! Să fie vreo legătură (primejdioasă) între titluri?
N.A. Roberto Iacomi se întoarce la Galați deoarece de ceva vreme locuiește în Regatul Unit, de unde România și istoria sa recentă se văd cât se poate de literar! În fapt, autorul chiar are un obicei bun: vine în fiecare an Acasă pentru a-și lansa măcar o carte.
