Sigur că da! Are dreptate poetul Măzăriche! Nu-l aplaudăm! Ne gândim la cei pe care-i „vizează”! Ca şi cum trebuie cât mai urgent să vedem şi să auzim cine sunt aceşti „încondeiaţi”, moş Mutelcă deschide Carlo M. Cipolla şi ceteşte cu timbru grav, sacadat: „Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără a câştiga nimic în schimb, uneori chiar el suferind pierderi de pe urma acţiunilor sale”! Marcel Măzăriche întoarce foaia catastifului şi continuă exemplificarea: „nu mai votez! nu am din ce alege!/ toţi sunt la fel: o apă şi-un pământ!/ – im, terci, miros şi gust de jăcmăneală!/ mai bine plec la naiba, blestemând!// încă de-acum, scrutinul pute straşnic!/ şi poartă damf! şi răspândeşte iz!/ mai bine mă ridic la dracu-n praznic,/ sub tei...ori sub salcâm...ori sub cais!// nu mai votez! vreau rege, majestate!/ vreau dictatură! sunt sătul de hoţi,/ de legi care dezleagă ticăloşii,/ pun piedici la cuvânt, la vis, la roţi!// ce masă mare se repede mică,/ să ştampileze vis, neant, pustiu!/ m-am săturat să văd gândirea cestor/ hibrizi de incultură şi rachiu!// nu mai votez!...se bucură-alde loază/ – cei mulţi şi...vorba unui vodă crunt.../ în loc să pună mâna pe răscoală,/ s-o poarte până-n vârf şi până-n fund!// sărmană ţară singură! – prea hunii/ urmaşi se văd şi ei la cârma mea! – / cu alde scârbă-n cap şi terchea-berchea,/ ferească cine (?) Întregimea Ta!”//...”ferească Domnul!...toate străzile sunt pline/ cu terchea-berchea, gură-cască, secături:/ târtani punkişti şi-aiuritori fără busolă,/ surzi şi absurzi şi orbi şi corbi, lepădături!// ferească Domnul...sunt leiţi, nu-i diferenţă între bezmetici, parcă-s traşi la indigo!/ – cretini şi strâmbi freacă asfaltu-n cartiere,/ se-ntrec în morgă şi-n măscări şi-n libido!// ferească Domnul!...derbedei sperjuri din faşă/ şi nătărăi cu boxe-n cap...şi-n curtea lor/ se freacă menta cu strădanie dementă,/ cu tată chel, prost şi frumos educator!// ferească Domnul!...care Domn?...ce baliverne/ tot mai înghit şi mai înghit şi mai înghit!/ jos Panarama tâmpă, ţaţa Demos Kratos!/ – dar n-am benzină, n-am trotil şi n-am chibrit!”//...Sigur că da! Iacătă cum poetul Marcel Măzăriche este foarte aproape de Mihai Eminescu, cel din „Satira/Scrisoarea a III-a”: „Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”!!!//...(Stai să vezi!)
Maria şi Cărţile (XXVIII) Scris de Ion Zimbru
