Sunt într-o staţie de autobuz. Nu o staţie oarecare, ci una în care stă şi munceşte o vânzătoare de ziare într-o gheretă galbenă, plină cu ziare negre şi colorate. Mă aflu în staţia asta pentru ca să mă sui în autobuzul pe care-l aştept să vină dintr-o parte. Şi nu…
Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi…

În aşteptarea concertului de Atunci

Scris de Vineri, 22 Mai 2020

Mi s-a dat şansa/norocul de a le vedea o dată, numai o dată, pe luciul unui lac uriaş, în mijlocul unei păduri din mijlocul unui oraş din mijlocul unui continent din mijlocul unui pământ... din marginea unei galaxii! Erau multe, foarte multe! Negre şi albe! Într-o tăcere desăvârşită! Aşa, ca…

Recviem

Scris de Joi, 21 Mai 2020

Stau pe genunchi, în faţa ta.../ şi îndrăznesc să cer iertarecelei pe care-o ţii la piept/ de-atâta timp ş-atâta vreme,iertare pentru c-am uitat/ să vin mai des la grămăjoarade lut adânc şi nemilos,/ acoperit cu crizanteme,la-mprejmuirea unde stă/ o viaţă transformată-n moarte,sub teiul care tace-a dor,/ bătut de ploi (in)diferente,bătut…

Mere de la Maria

Scris de Miercuri, 20 Mai 2020

Eu, când vreau să mănânc pere, nu mă ating de mere nici să mă rogi, nici să mă pici cu ceară. Nici măcar mere interzise nu poftesc, deşi sunt mult mai tentante, da? Eu, când vreau să mănânc pere, şi n-am, încerc să caut undeva, cât mai aproape de locul…

Teroare şi Laşitate

Scris de Marți, 19 Mai 2020

În dicţionarele de specialitate, termenii din titlul rubricii noastre sunt explicaţi pe înţelesul tuturor celor care mai ştiu să citească şi mai vor să ştie pe ce lume se află! Şi tot într-aceste dicţionare de specialitate sunt explicaţi şi termenii care definesc produsele Terorii şi Laşităţii! Din nefericire, parafrazându-l pe…

E la X

Scris de Luni, 18 Mai 2020

Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde scurte!//Jocul este foarte simplu:/ tu te faci că te cutremuri!/ eu - că…

Cireşul amar şi rochia fără sfârşit

Scris de Sâmbătă, 16 Mai 2020

De mult nu ai mai fost la mine! Cred şi sper că nu m-ai uitat! Eu te-am căutat în fiecare zi şi în fiecare noapte, dar nu te-am găsit acasă! Iar firul tău scurt... (firea ta scurtă)... prezintă mereu „ocupat”!Ai fost o singură dată, dar te-ai grăbit şi ai plecat!…

Sigur că da! Nu?

Scris de Vineri, 15 Mai 2020

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să…
Sigur că da! cum pupăza să prind şi să văd, pentru prima oară, trenul de zece fără un sfert, dacă hoinăresc şi mă dau uitării prin pădurea Sărata, cu zmeul de mână şi cu viorea la ureche?... (am uitat să spun, în ziarul de ieri, că zmeul de hârtie albastră…

O replică devastatoare

Scris de Miercuri, 13 Mai 2020

Bătrânul urcă încet, foarte încet, greoi, nesigur pe sine! Are cam optzeci şi cinci de ani şi baston! Are ochi albaştri! Poartă haină străveche, dar curată! Şi pălărie tot la fel de trecută prin vremuri şi prin timpuri! Şi încă o anumită candoare i se poate citi pe chipu-i brăzdat…

Patru lacrimi în autobuz

Scris de Marți, 12 Mai 2020

Se uită-n stânga şi-n dreapta. Parcă-i lipseşte ceva, cineva. Are ochi uzi. Şi zice: „Mă cheamă Maria, am cincizeci de ani, vin de la gara cea cu trenuri şi vreau să ajung la spitalul judeţean cel mare!”... N-o aude nimeni. Mai zice o dată. Însă iar n-o aude nimeni. O…
Doamnele despre care fac vorbire şi scriere în gazeta de azi, pe care le înghesui în colţul cesta ajuns de lectură şi de comentariu prin tăriile cârciumioarelor, dar şi prin tăriile digitalului devenit ilustrul „fără de care nu se poate”, sunt surioare gemene şi frumoase ca florile de mărăcine. Amândouă,…

Cu amanta şi legea printre vikingi

Scris de Sâmbătă, 09 Mai 2020

Sunt în Norvegia. În loc să umblu creanga prin pădurile moldave, umblu aiurea printr-un stat/regat scandinav. Mai exact, nu caut potcoave de cai morţi ori vii, nu caut moaşte de vikingi vechi ori noi, nu caut rămăşiţele (reale sau imaginare) ale celui mai puternic zeu din mitologia cestui loc (vezi…

Dacă rotaţie nu e, nimic nu e!

Scris de Vineri, 08 Mai 2020

O văd! e la câţiva paşi în faţa mea! vine spre mine! mi se pare că vine prea încet, aşa de mult o aştept! mi se pare că vine prea repede, aşa de puţin cred că va dura sfârşitul acestei aşteptări! şi dacă nu se opreşte? dacă trece pe alături?…
Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu am încotro, sunt obligat să rămân aici, la cheremul Infernului, printre himere purificatoare, printre umbre celebre şi sfinţi afumaţi, printre păcătoşi smoliţi şi inocenţi aiuritori în cazanul tembel al inculturii!... din când în când, într-un remember răscolitor, mă…

Cum se desparte un lup în silabe

Scris de Miercuri, 06 Mai 2020

Sigur că da... trebuie să recunosc (şi eu) ca toţi recunoscătorii, chiar dacă-s din ce în ce mai puţini! Pe cale de dispariţie, adică! Cine mai recunoaşte (astăzi) ceva? Şi câţi verticali mai sunt, chiar dacă stau lungiţi, cum se spune? Şi, la urma urmei, ce-i cu atâta gratitudine? Ce-i…
Dragă [şi ne(mai)pomenită] Marie de la Bibliotecă, ultima ta epistolie m-a găsit la umbra nucului bătrân! Chiar dacă-i Toamnă splendidă ca Tine, cest venerabil pom încă mai face umbră! Şi nu stau sub Coroana Domniei Sale pentru că mi-i cald, ci pentru că-l păzesc de Ciori şi de Oameni, mai…
Vine dinspre nord-est, pe strada Frunzei. Vine la containerele din faţa bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Vine cu căruţa şleampătă. Vine să scociorască prin gunoaie, să adune materiale plastice. Foarte bine. E o muncă şi asta, nu? Bineînţeles, căruţa este trasă de un cal. Vai de mama lui de cal!…

O salcie, o fântână şi un Cavaler

Scris de Sâmbătă, 02 Mai 2020

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi…

Trebuie distrus cât mai urgent

Scris de Joi, 30 Aprilie 2020

Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui distrugător, acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest nucleu otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la…

Observaţii preliminare despre Alin(t)(a)(re)

Scris de Miercuri, 29 Aprilie 2020

La noapte, după ce răsare toată Luna, te aştept în Livada cu Vişine!/ Vreau să-ţi spun şi să vezi cum Cerul nu mai are pe ce să se sprijine!/ Şi cum chiar e gata să se desprindă şi să cadă pe Pământ,/ unde tu ai mai fost fiindcă eşti, dar…

Mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată

Scris de Marți, 28 Aprilie 2020

Cum ziceam, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i teamă că n-am s-o…

Şi nu are cum să nu vină din sus

Scris de Luni, 27 Aprilie 2020

Vine din sus. N-are cum să vină din jos. Dacă nu vreau, nu se apropie încet. Iar dacă vreau, se apropie cum vreau. Dacă nu vreau să nu se îndepărteze, o face pe încăpăţânata, şi se apropie mult, mai mult decât (îmi) trebuie. Dacă nu vreau să nu se apropie,…
Pagina 1 din 79