Strict Autentic (I)

Scris de Marți, 22 Ianuarie 2019

Bună ziua. Mă numesc Toader animaD, am domiciliu in/stabil pe strada Frunzei. Spun in/stabil deoarece, odată şi odată, vorba cântecului uitat pe nedrept, "păsărică, mută-ţi cuibul şi te du!"...în marele Dormitor subteran. Nu?...Sigur că da! De carieră, sunt ofiţer/marinar de apă dulce, de apă sărată, de apă plată, de apă…
Ziua Aniversară a poetului Mihai Eminescu, dar şi Ziua Culturii Naţionale, fost-au sărbătorite cum se cuvine şi cum e firesc şi cum e frumos, în toate Instituţiile de Învăţământ primar, gimnazial şi liceal şi universitar! Aceste două Evenimente nu puteau să nu fie marcate la Şcoala 28, supranumită chiar "Mihai…

Monolog de Câine

Scris de Sâmbătă, 19 Ianuarie 2019

Mă prenumesc Turturel. Turturel... şi-atât. Eu n-am nume. Pentru că nici părinţii mei n-au. N-au avut, adică. Fiindc-au murit. Au fost ucişi după ce m-au făcut pe mine, pe sora mea şi pe fratele meu. Cu ghioaga i-au ucis nişte monştri cu suprafaţă umană. Trigemeni au ştiut să plămădească ultima…

Folosiţi uşile din spate!

Scris de Vineri, 18 Ianuarie 2019

Eu sunt. Eu sunt şoferul mărunt, indiferent şi scârbos. Eu sunt nesimţitul care conduce autobuzul pe traseul dinspre Ţintirimul lui Lazăr, spre monstrul din beton, căruia i se zice Gară (de călători) CFR. Hai să vă povestesc de ce sunt mărunt, indiferent şi scârbos! Da? Sigur că da! Chiar dacă…

Morfologia şi Sintaxa Iubirii

Scris de Joi, 17 Ianuarie 2019

Domol (sau brusc) drumul face la dreapta... (îmi amintesc o întrebare pusă de Învăţător, demult, la ora de gramatică/sintaxă: "Ia spune, elevule, dacă ştii, ce face drumul la dreapta?")... Desigur, trebuie să ştiu. Dacă nu ştiu, se numeşte că nu am învăţat. Şi, dacă nu am învăţat, iau pasul şi…

Unde sunt Poeziile de Altădată? (III)

Scris de Miercuri, 16 Ianuarie 2019

Mai târziu, într-un turneu al Cenaclului Flacăra, în Palatul Sporturilor din Galaţi, Adrian Păunescu îmi înmânează Premiul pentru Poezie al revistei Convorbiri Literare, jurizat/acordat de poetul Ioanid Romanescu. Emoţii devastatoare îmi suie o droaie de noduri în gât şi îmi accelerează pulsul până la limita fibrilaţiei ori până în pragul…

Unde sunt Poeziile de Altădată (II)

Scris de Marți, 15 Ianuarie 2019

Stau jos. Cum să nu stau jos când îmi porunceşte poetul? Cum să nu-mi "pun caru-n piatră" (vorba părinţilor noştri din josul Moldovei de sus şi din susul Moldovei de jos) şi să nu-l ascult pe Adrian Păunescu, pe care-l căutasem prin toate ungherele şi cotloanele bibliotecilor, căruia-i citisem toate…

Unde sunt Poeziile de Altădată? (I)

Scris de Luni, 14 Ianuarie 2019

Când Adrian Păunescu a scris "Iubiţi-vă pe tunuri!", cineva din sală, din ţară şi de dincolo de ţară a zvârlit o replică amară (cică) pe adresa unuia dintre cei mai mari poeţi ai contemporaneităţii de atunci, de acum şi din toate timpurile viitoare: "Nu putem, bardule de la Bârca, să…

Despre Foame (II)

Scris de Sâmbătă, 12 Ianuarie 2019

Sigur că da!...Vasile din Ţiglina IV scormoneşte gunoaiele civilizaţiei în fiecare zi. Să caute demâncare. Să nu moară flămând. Asta nu însemnează că vrea/trebuie să moară sătul. Cum să te saturi din resturile ne/menajere ale inteligenţei contemporane când (mai ales aici) concurenţa e susţinută necruţător, începând cu rromii noştri feerici…

Despre Foame

Scris de Vineri, 11 Ianuarie 2019

Se poate zice că s-a scris mult şi bine/rău despre foame/foamete. Se poate zice că-i adevărată această afirmaţie. Se poate constata pe viu (şi pe mort) cât de impresionantă-i foamea în desfăşurare, cât de nesimţit şi indiferent e spectrul foametei, cât de fără orizont sunt cei săraci cu duh şi…

Savantlâcuri de Sezon

Scris de Joi, 10 Ianuarie 2019

Autobuzul 9. Ora 9 ş-oleacă. Luni. Călători puţini. Muzică tare. Aşa vrea domnul/stimabilul de la volan. Monica Europei FM râde cu satisfacţie de gravidă-n luna a cincisprezecea. Râde aşa de tare, încât se dezlipesc şi cad de pe geamuri afişele cu mâncători de seminţe şi intelectuali de stadion. În autobuz,…

De-a dura... printre Convenţii

Scris de Miercuri, 09 Ianuarie 2019

Viaţa durează mult mai mult decât moartea. Chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune. În consecinţă, pot afirma că nici nu există moarte. Or, şi mai clar, pot zice că există numai viaţă. Dar nu în sensul propovăduit de Biblie, nu în sensul balivernelor difuzate de ne/calificaţi prin biserici,…
Ieri, fix la fără un sfert, mi-am adus aminte că am început să uit. Şi tot amintindu-mi, am luat o hotărâre istorică: să circul pe jos şi pe sus, prin toată citadela, să văd ce-mi aduc aminte că uit. Aşadar, merg spre sud, pe Domnească...şi mă uit. Sigur că da!...Aici…

Aventură în Para/Normal (II)

Scris de Luni, 07 Ianuarie 2019

Da... pe burtă, cu spatele-n jos. Cu toate că, se ştie, în ghearele/controlul acestei dimensiuni nu există sus şi jos, stânga şi dreapta, înainte şi înapoi, încolo şi încoace, aşa şi invers! Însă, cel puţin, asta-i "impresia" la primul contact cu i/realitatea: că cineva-l împinge de jos, ori cineva trage…

Aventură în Para/Normal (I)

Scris de Sâmbătă, 05 Ianuarie 2019

Stă în bucătărie, pe-o canapea şleampătă, cu scăfârlia spre nord. Cică în această poziţie/orientare i se strecoară mai bine sângele-n creier. Stă fără să-şi mişte vreo articulaţie şi-şi pironeşte ochii într-o carte despre Marin Preda. E sâmbătă, cam în jurul ceaiului de cinci post meridian. Dincolo de geamuri, nimic nou…

Două Secături

Scris de Vineri, 04 Ianuarie 2019

Vin dinspre Pătratul Pierzaniei. Dinspre Esplanada Tristeţii, mai exact. Dinspre Palatul Sporturilor, şi mai exact. Sunt doi. Înalţi, foarte înalţi. Şi cu aerul de stăpâni pe situaţie, pe tot ce mişcă în jurul lor meta/fizic. Aşa-s de înalţi, încât lasă impresia că-s artificiali; încât, dacă-i culci, lungimea lor poate uni…

Prolegomene fără Cusur (IX)

Scris de Joi, 03 Ianuarie 2019

Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine... şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă…

Prolegomene fără Cusur (VIII)

Scris de Sâmbătă, 29 Decembrie 2018

Sigur că da! Iată, încă puţin...şi se sfârşeşte Adormirea Maicii Domnului! Se sfârşeşte Sfânta Maria, adică! Nu?...Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Domnului, în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Maria exact…

Prolegomene fără Cusur (VII)

Scris de Vineri, 28 Decembrie 2018

Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau...văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?...Sigur că da!...Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot eu să văd?...ori Este, dar nu…

Prolegomene fără Cusur (VI)

Scris de Joi, 27 Decembrie 2018

Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da...nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în vraja/transa…

Prolegomene fără Cusur (V)

Scris de Sâmbătă, 22 Decembrie 2018

Rămân tablou. Cum să nu rămân tablou când aud ce şi cum gândeşte şi cum percepe/pricepe ("Lumea") această ţâră de Om? Care Lume? - îmi vine să mă întreb şi să-l întreb... Cum, oare, el... (mezinul ţaţei Maria de pe vale... care mezin nici n-a început şcoala elementară/generală, cum i…

Prolegomene fără Cusur (IV)

Scris de Vineri, 21 Decembrie 2018

Dinspre biserica din Bursucani se aude toaca de vecernie. Parcă se aude chiar şi preotul Victor Răşcanu cum coboară din casa cu cerdac şi cum se îndreaptă spre lăcaşul cu smerenie şi Adevăr. Parcă se aude tot cătunul cum se strânge pe la porţi şi merge (în şoaptă) să se…

Prolegomene fără Cusur (III)

Scris de Joi, 20 Decembrie 2018

Vine, sigur că vine! Cum să nu vină ziua în care se coc pepenii?... în care merg cu tata în grădină şi-i alegem pe cei mai copţi?... în care aşteptăm să se întâmple ce mai pură şi simplă şi interesantă mâncare de pepeni?... o să vină şi mătuşa aia, şi…

Prolegomene fără Cusur (II)

Scris de Miercuri, 19 Decembrie 2018

Cum scriam în ziarul de ieri, Costel al ţaţei Maria stă rezemat de-un plop cultivat de tata, pe marginea şoselei cu balast, care vine dinspre Galaţi, ori care duce spre Galaţi. Stă foarte trist pentru vârsta lui. Are şapte ani fără două luni. Io-s mai mare cu exact patru ani.…
Pagina 1 din 67