Numai aşa se poate merge mai Departe

Scris de Joi, 26 Noiembrie 2020

Sigur că da...aşa s-a întâmplat şi aşa zicem: "A vrut să pătrundă-n iubire cu forţa!/ a vrut samavolnic să intre în moarte!/ Dumnezeu l-a certat cu tandreţe şi milă/ ş-apoi l-a rugat să citească o Carte!"Sigur că da...n-a avut încotro şi aşa i-a mai spus Dumnezeu: "Apropie-ţi cerul, priveşte la…

NESIMŢITUL PROFESIONIST şi TÂRTANUL AMATOR

Scris de Miercuri, 25 Noiembrie 2020

Imaginea/eticheta preponderentă a străzii contemporane este alcătuită din nesimţitul profesionist şi târtanul amator. Împreună sau separat, aceste două rezultate ale "educaţiei frugale" (subliniez sintagma trist-depresivă a filozofului Andrei Pleşu, pe care am mai folosit-o şi care argumentează şi pune în vedere realitatea distrugătoare a sistemului educaţional românesc) oferă, zilnic, un…

EL ESTE!!!

Scris de Marți, 24 Noiembrie 2020

Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în…

AMINTIRI din DEALUL CIORII (VIII)

Scris de Luni, 23 Noiembrie 2020

Da... mă uit la mormanul de nisip! doamne, ce mult timp mi-a adus tata! o fi aşa mare depozitul de sub costişă? văd că foarte mulţi săteni se duc mai mereu acolo şi-şi iau! îşi iau cu buzunarul, cu pumnul, cu şapca! unii îşi iau cu căruţa, că sunt lacomi,…

AMINTIRI din DEALUL CIORII (VII)

Scris de Sâmbătă, 21 Noiembrie 2020

Da... am o grămadă de timp! pot da şi altora! pot umple toate clepsidrele din Zimbru! că toţi au orologii cu nisip! adică toţi îşi imaginează timpul in/finit turnat ireparabil şi inexorabil de o mână nevăzută peste frumoasa (ori urâta) lor întâmplare de a fi! unii nu se plâng niciodată…

AMINTIRI din DEALUL CIORII (VI)

Scris de Vineri, 20 Noiembrie 2020

Nu-mi vine să cred ce aud de la poartă. Sigur că da, trebuie să mă dau jos din vis, trebuie să mă dau jos din somn, trebuie să mă dau jos de pe prispă şi să mă duc la ea şi la el. La fată şi la tei, adică. Trebuie...…

AMINTIRI din DEALUL CIORII (V)

Scris de Joi, 19 Noiembrie 2020

Uite... mai sunt două ceasuri până se crapă de ziuă. Tata nu are ceas. Nici mama nu are. Nici eu nu am. Nici fratele meu, nici surorile mele. N-avem nici de perete, nici de masă, nici cu pendul, nici cu din ăla cuc. Nu avem nici un fel de ceas.…

AMINTIRI din DEALUL CIORII (IV)

Scris de Miercuri, 18 Noiembrie 2020

Da... negreşit, plec în zorii zilei! nu orbecăiesc, şarlele lui Lungu sunt mai lente, mai cu frică de stăpân, mai prietenoase! şi parcă şi timpu-i mai bun şi mai lung şi mai potrivit pentru scopul vârât de atâta vreme-n capul şi-n sufletul meu!... Da, exact când mama pleacă la prăşit…

AMINTIRI din DEALUL CIORII (III)

Scris de Marți, 17 Noiembrie 2020

Sigur că da... mă duc aşa, ca şi cum mă aşteaptă pentru (dez)legare! chiar acum, în crucea nopţii mă duc! ştiu foarte bine cărarea până acolo!... dar trebuie să trec pe lângă stâna l-alde Lungu! şi au ăştia nişte câini mari cât nişte zimbri uitaţi pe Valea Zimbrului şi pe…

AMINTIRI din DEALUL CIORII (II)

Scris de Luni, 16 Noiembrie 2020

Şi iată ce aud dinspre fata cu tei, dinspre teiul cu fată: "Noaptea dansează striptis în petunii,/ începe (noaptea) dorul de pian.../ Dau un regat pentru Sonata Lunii,/ dau şi potcoava Calului Troian!// Cu ochii-mi goi, de patru Iliade/ vreau să cobor tristeţea din statui.../ Troia mă-nvaţă (astăzi) cum se…

AMINTIRI din DEALUL CIORII (I)

Scris de Sâmbătă, 14 Noiembrie 2020

A fost odată...exact când mă pregătesc (la şcoală şi-n casa natală) să scriu despre ce a fost odată. Mă pregătesc încet, dar mereu. Pregătirea-i simplă. Trebuie doar să am ochi buni şi minte sănătoasă. Şi am, slavă Domnului! Ochii sunt buni. Chiar foarte buni, mă pot lăuda. N-au cum să…

COSTICĂ D. COSTICĂ (IX)

Scris de Vineri, 13 Noiembrie 2020

Cu-n semn de cruce n-aerul înăbuşit în fum de lumânare şi tămâie, popa-şi sfârşeşte binecuvântarea clară ca negura despre călătoria pe care fostul viu Costică D. Costică urmează s-o facă obligatoriu şi definitiv în postura de mort prezent şi viitor. După cum zice şi crede lumea care nu a citit…

COSTICĂ D. COSTICĂ (VIII)

Scris de Joi, 12 Noiembrie 2020

Da... Jana se despleteşte şi începe să plângă torenţial. Potop de lacrimi îşi revarsă pe pardoseala capelei. Ofranda lichidă se scurge pe scări şi, apoi, ca şi cum nimeni nu a mai plâns niciodată la celelalte morminte, pătrunde şi umple lacrimatoriile, însă şi rădăcinile vieţii (şi ale morţii) deopotrivă. Văduva…

COSTICĂ D. COSTICĂ (VII)

Scris de Miercuri, 11 Noiembrie 2020

Rănit sufleteşte mai mult şi mai tare decât sergentul lui Vasile Alecsandri fiziceşte, Costică D. Costică termină viaductul, se opreşte puţin şi se uită în urmă, trist şi cu un soi de scârbă irepresibilă faţă de Colosul indolent la suferinţa sa rezultată dintr-o prostie pe care nu poate să şi-o…

COSTICĂ D. COSTICĂ (VI)

Scris de Marți, 10 Noiembrie 2020

Da... deja e mâine, deja mai sunt treisprezece minute şi trebuie să înceapă şedinţa de înfierare a faptei lui Costică D. Costică în lumina sclipitoare a circularelor sosite chiar acum de la Centru, în plicuri rotunde. Proletarii se adună în sala de mâncat rahat, ciuperci şi borş. Toţi sunt cătrăniţi,…

COSTICĂ D. COSTICĂ (V)

Scris de Luni, 09 Noiembrie 2020

Strungarul nostru şi al vostru şi al tuturor intră aproape ultimul pe Poarta Mare a lui "Gheorghiu-Dej". Cât pe ce să-l pună osteneala în situaţia de a lăsa fruntea în jos, de a-i crăpa obrazul de ruşine în faţa colegilor zglobii, în faţa partidului şi statului a toate cunoscător. Intră…

COSTICĂ D. COSTICĂ (IV)

Scris de Sâmbătă, 07 Noiembrie 2020

Maistrul Vasile C. Vasile îl ajută pe frezorul Tănase N. Tănase să-l care acasă pe strugarul Costică D. Costică. Şi, când îl vede hârbuit de muncă, nevasta ăstuia dă-n smiorcăială. Până şi vrednicului francez experimentat, aflat în schimb de senzaţii tari cu jumătatea lui nea Costică, i se aburesc ochişorii.…

COSTICĂ D. COSTICĂ (III)

Scris de Vineri, 06 Noiembrie 2020

Din Valea Bădălanului, dinspre Şantierul Naval, se aude sirena lui Roaită. Bate până-n Combinatul Gheorghiu-Dej. Până-n Bârlad bate. Până-n casa memorială a lui Gheorghe bate. Că asta nu-i sirenă din aia, ca nevasta lui nea Costică, ori ca nevasta secretarului BOB. Nu-i nici din aia, cum a lui badea Ulise…

COSTICĂ D. COSTICĂ (II)

Scris de Joi, 05 Noiembrie 2020

Strungul merge singur, însă nea Costică D. Costică-i numai ochi şi urechi, nu cumva să-i sară piesa din cote, nu cumva să creadă cel de la freză, ori cel de la raboteză, ori cel de la bormaşină, ori cel de la şanfrenă, ori cel de pe podul rulant că nu-i…

COSTICĂ D. COSTICĂ (I)

Scris de Miercuri, 04 Noiembrie 2020

Nea Costică D. Costică munceşte de rupe în Combinatul Siderurgic numit Gheorghe Gheorghiu-Dej din vârful dealului plecat din Smârdan şi oprit în moţul castrului Tirighina. Munceşte de rupe nu pământul, ci salopeta şi sufletul şi trupul din dotare. Aşa de drag i-i locul activităţii sale de atâţia şi atâţia ani…

TOT... o apă şi-un pământ

Scris de Marți, 03 Noiembrie 2020

În fiecare ziuă şi în fiecare noapte, Cineva mă întreabă invariabil şi destul de frumos: eşti TOT? Mărturisesc: n-am putut, n-am vrut, n-am ştiut şi nu am catadicsit să răspund. Şi nici nu m-am străduit să pot, să vreau, să ştiu. Să învăţ, adică. Totdeauna, după întrebare, am considerat şi…

Mai am puţin şi încep să ajung

Scris de Luni, 02 Noiembrie 2020

Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut…

EVANGHELIE şi LEGE (IX)

Scris de Sâmbătă, 31 Octombrie 2020

Pădurarul şi Toamna îşi şterg ochii. O tăcere cutremurătoare stăpâneşte ne/cuprinsul din Sus şi din Jos. Deocamdată, nimic nu mai răzbate din viitor. Tac. Tace şi Toamna. Tace şi pădurarul. Şi, deodată, ca şi cum ar porni o rostogolire din deasupra pădurii, tustrei începem să ascultăm fără să auzim: "A…

EVANGHELIE şi LEGE (VII)

Scris de Joi, 29 Octombrie 2020

"Negreşit, vine dimineaţa. Victoria se trezeşte, ia apă de la cişmeaua care udă inima pădurii cu grijă şi răbdare matusalemică. Dă cu apă pe faţă şi se înviorează. Apoi, cu paşi siguri şi obişnuiţi de atâta amar de vreme prin bătătură, merge să dea grăunţe la păsări, să dea drumul…
Pagina 1 din 82