Nec Plus Ultra (I)

Scris de Sâmbătă, 17 Noiembrie 2018

N-am mulţi morţi în cimitirul/dormitorul Eternitatea. Am puţini. Că nici morţi nu-s în stare să am. Nu mă duc des la ei. Nu vreau să-i plictisesc. I-am plictisit destul, toată viaţa lor şi a mea, nu? Însă, din când în când, mă străduiesc să-mi pun caru-n piatră, cum zice mama,…

Mai cu Dumitriţa (VI)

Scris de Vineri, 16 Noiembrie 2018

Uite, domnule, şarpele ăsta chiar acum şi-a găsit să-şi bată joc de mine! el e personajul cu mărul, dar măru-i abia înflorit, nu? oare nu cumva nu mai văd bine? nu cumva-i toamnă, ca-n visul cu Dumitriţa între dumitriţe, iar primăvara, cu noaptea-i de Mai, cu tot, este un vis?…

Mai cu Dumitriţa (V)

Scris de Joi, 15 Noiembrie 2018

Mai încerc o dată. Cu Ştefan Augustin Doinaş încerc: "Azi împlinesc o mie de lucruri trecătoare,/ privind amurgul sumbru cum scapără pe văi,/ abia acum mi-e ochiul în stare să măsoare/ sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi!"... (Dumitriţa-i în flăcări)... Mai departe, cu Ioanid Romanescu: "Iubirea am pierdut-o... azi câte…

Mai cu Dumitriţa (IV)

Scris de Miercuri, 14 Noiembrie 2018

Aşa încep: "Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ au coborât fiorii lianelor de ger/ spre braţul meu de-o viaţă ce aştepta stingher/ virginitatea verde din frunzele fecunde!"// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de căldură, dantele diafane s-ademenesc spre foamea…

Mai cu Dumitriţa (III)

Scris de Marți, 13 Noiembrie 2018

Sunt de acord cu Dumitriţa. Putem începe oricând. Putem aştepta Luna. Putem şi fără Lună. Putem începe chiar aici, afară, pe prispa asta cu flori pe margini, crescute din seminţe aduse de vânt din grădina şi din ograda cu petunii, păpădie, troscot, holeră, brusturi şi hrean. Dacă se întunecă, nu-i…

Mai cu Dumitriţa (II)

Scris de Luni, 12 Noiembrie 2018

Pun palma streaşină la ochi şi mă uit pe coasta cu Adam. Dincoace de zarea cu monastire şi codru secular, pe o pantă dulceagă, văd un morman de paie peste pereţi albaştri şi un gard cotit, cu nuiele orizontale, strâmbe. Asta-i casa în care mă voi dezlănţui cu Dumitriţa, la…

Mai cu Dumitriţa (I)

Scris de Sâmbătă, 10 Noiembrie 2018

Mă trezesc năucit de visul cu Dumitriţa. Îmi vine să cred că n-am visat, ci a fost real. Cum, adică, dumitriţe în Mai? Dacă în satul cu monastire şi cu făcătoare de minuni pe pereţi a venit toamna, însă eu n-am habar? Dacă eu chiar am fost, în noaptea asta,…

Mai cu Marmeladă (III)

Scris de Vineri, 09 Noiembrie 2018

Am să mă duc la Dumitriţa, la Adam, mâine seară. Mai ales că şi vecinul m-a îndemnat. Mă pregătesc în toată noaptea asta. Mă pregătesc şi mâine dimineaţă...şi trebuie să mă descurc. Trebuie să mă şi odihnesc. Doar n-am să mă duc făcut praf, ostenit de gânduri controversate şi de…

Mai cu Marmeladă (II)

Scris de Joi, 08 Noiembrie 2018

Marmeladă gâlgâie de sperie turtureaua din tei. Asta chiar zice ultimul tur!...şi-şi ia tălpăşiţa pe linia aeriană Zimbru-Adam. De parcă ar şti unde trebuie să mă duc. De parcă ar fi citit biletul de la Dumitriţa. Şi nu numai turtureaua dispare, ci şi vrăbiile din salcâmi, şi pupăza, şi rândunelele…

Mai cu Marmeladă (I)

Scris de Miercuri, 07 Noiembrie 2018

E Mai. Cam zece Mai. Cam vineri. Cam pe la ora de vecernie. Stau prin odaia de naştere. Naşterea mea. Stau şi citesc poezii de dragoste. Şi scriu poezii de dragoste. Aud clopotul chemării la slujba de seară. Aud vorbă deasă şi lungă pe drum. Mă uit pe geam, printre…

Sigur că da! Nu? (XI)

Scris de Marți, 06 Noiembrie 2018

În autobuz. Dimineaţă. Douăzeci de minute peste ora şase. În vehiculul friguros şi mirosind a ostil sunt vreo câţiva călători. Ca şi cum n-ar mai fi nici un loc liber, un domn bine, chiar foarte bine, urcă din Ţiglina şi se aşează exact lângă mine. Mă rog, e dreptul dumnealui…

Sigur că da! Nu? (X)

Scris de Luni, 05 Noiembrie 2018

Printre tomberoane cu gunoi şi printre gunoaie zvârlite la întâmplare, la douăzeci de metri spre vest de Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, un amărât al tranziţiei şi al grijii partidelor şi statului nostru face foc. Face foc să se încălzească. Are destul combustibil în jur. Indiferent la ce se mai…

Sigur că da! Nu? ((IX)

Scris de Sâmbătă, 03 Noiembrie 2018

Sunt în cimitir. În marele dormitor omenesc, cum zic optimiştii, cei care îşi aşteaptă (cu nerăbdare) viaţa de apoi. Sunt în cimitirul Eternitatea, cel aflat pe bulevardul George Coşbuc. Mai mare dragul să mergi ori să stai pe Coşbuc şi să reciţi până dai colţul spre viaţa de după moarte:…

Sigur că da! Nu? (VIII)

Scris de Vineri, 02 Noiembrie 2018

Sigur că da! nu-i nimic!...şi ce dacă o secătură mă claxonează pe trotuar? şi ce dacă altă secătură se dă deşteaptă ne/conformistă în staţia de autobuz şi se bâţâie-n bocancii tip broscoi şi trânteşte flegme-n gardul aproape viu şi rânjeşte la mine cu o satisfacţie pe care numai americanii zblehuiaţi…

Sigur că da! Nu? (VII)

Scris de Joi, 01 Noiembrie 2018

A fost odată un sărac mare. Mare tare. Niciun sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată un…

Sigur că da! Nu? (VI)

Scris de Miercuri, 31 Octombrie 2018

Sunt într-un automobil, pe şoseaua Galaţi-Bârlad, cea mai proastă şi rea şi necăjită şi strâmbă şosea din istoria modernă a cestui meleag minunat, însă uitat de căprarii contemporani. Şoferul este foarte atent la drum. În aceste condiţii precare este riscant să fii distrat la volan. Poţi să rămâi fără roţi,…

Sigur că da! Nu? (V)

Scris de Marți, 30 Octombrie 2018

Sâmbătă, exact la douăsprezece ore şi treisprezece minute, mă aflu pe un trotuar. Acest trotuar stă regulamentar în cartierul Ţiglina 17, pe partea dreaptă, cum te duci spre Nordul Moldovei de Sud. Stă cuminte şi trece prin faţa magazinului patronat de simpaticul Nicolae Cristea, şi prin apropiere de Biserica parohului…

Sigur că da! Nu? (IV)

Scris de Luni, 29 Octombrie 2018

Noaptea se îngână cu ziua. Întunericul ronţăie conturul luminii. E aproape frig. Nesimţit şi galben, un tramvai trece huruind pe paralelele silenţioase, chipurile. Probabil, constructorii n-au mai avut destul silenţios şi au pus zgomotos cu carul. Că tare se mai pricep nişte dumnealor la batjocorit şi la distrus liniştea lăsată…

Sigur că da! Nu? (III)

Scris de Sâmbătă, 27 Octombrie 2018

Iată, mă aflu în autobuzul acesta. În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Iată, un călător bea rachiu. Iată, alt călător bea vin. Iată, un alt călător vorbeşte tare. Iată, călătorul care bea rachiu îi dă şi celui care bea vin. Iată, călătorul care bea vin îi dă şi celui care…

Sigur că da! Nu? (II)

Scris de Vineri, 26 Octombrie 2018

Demult, sora mea, Dimineaţa, a trecut de amiază. A trecut aşa, fără să mai spună cuiva, fără să se laude, fără să ceară ceva la schimb sau drept plată şi răsplată pentru această izbândă. A trecut de amiază, dar nu-şi numără dimineţile niciodată. Şi numai eu pot să-i spun, dacă…

Sigur că da! Nu? (I)

Scris de Joi, 25 Octombrie 2018

Tocmai atunci...stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Nimic. Stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Tot. Sub trandafirul sălbatic. Sălbatic, dar blând. Mai blând ca un om sălbatic. Mai blând ca un om domestic. Trandafirul stă la marginea pădurii. Pădurea stă…

Departe de Urât (II)

Scris de Miercuri, 24 Octombrie 2018

Toate-s descuiate, deschise, desferecate...însă nimeni nu se apropie de trecutul timpului prezent, de prezentul timpului trecut...nimeni nu vrea să priceapă că Viaţa-i Unică numai şi numai departe de Urât!...Sigur că da! Cum să priceapă...când fiecare dintre aceştia nu vrea numai o viaţă, nu vrea viaţă unică? Aceştia vor să trăiască…

Departe de Urât (I)

Scris de Marți, 23 Octombrie 2018

Nu aud nici o bătaie în uşă. Nu aud nici o bătaie în geam. Nu aud nici o bătaie în poartă. Nu aud nici o bătaie nicăieri. Şi, totuşi, mi se pare că mă pândeşte cineva, ceva. Am senzaţia că mă caută cineva, ceva, dar nu are curaj să bată,…

Cerere de Osândă (II)

Scris de Luni, 22 Octombrie 2018

Sigur că da! Când am ajuns la apă, nu numai că a izbucnit ca o lumină în întuneric, ori ca un întuneric în lumină, dar s-a şi auzit un fel de plâns care a umplut ograda şi grădina şi văzduhul şi mirarea celor făcători de fântâni! Chiar şi Luna, imediat,…
Pagina 1 din 65