O mâţă fleaşcă şi un mecanic mocofan

Scris de Vineri, 21 Septembrie 2018

M-a "uscat" ploaia asta. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e... nu-i aşa?! Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă de…

Mere de la Maria

Scris de Joi, 20 Septembrie 2018

Eu, când vreau să mănânc pere, nu mă ating de mere nici să mă rogi, nici să mă pici cu ceară. Nici măcar mere interzise nu poftesc, deşi sunt mult mai tentante, da? Eu, când vreau să mănânc pere, şi n-am, încerc să caut undeva, cât mai aproape de locul…

Două... şi o Poartă Nouă

Scris de Miercuri, 19 Septembrie 2018

Două cocoane se năpustesc pe scară, mai-mai să culce autobuzul într-o parte şi să belească pozele cu Arşinel. Se năpustesc şi-şi distribuie ochii în toată încăperea, poate află scaune goale. Şi află chiar unde sunt câte două scaune faţă în faţă, pe stânga urâtului de tablă. Mare bucurie şi mare…

Cultură, nu Piatră!

Scris de Marți, 18 Septembrie 2018

Dragul meu prieten, nu mai încape nici o vorbă, nici o îndoială şi nici o amânare: curând, cred că începe. Nu cred, sunt sigur! Cred şi sunt sigur că eşti pregătit (şi tu) pentru această importantă începere. Eu, chiar astăzi, mi-am comandat costum de mire, mai ales că niciodată nu…

Totul despre Maria Magdalena

Scris de Luni, 17 Septembrie 2018

Ieşiţi din găuri şi din beznă, fugiţi de sub sutana popii şi de sub vorbele năimiţilor mincinoşi, abandonaţi smerenia în faţa chipurilor cioplite, nu vă mai pierdeţi vremea cu tot felul de "spirale" şi "trimişi ai cerului", nu vă mai lăsaţi trăiţi de timp, nu mai întoarceţi spatele la cărţile…

Pasul şi Lovitura

Scris de Sâmbătă, 15 Septembrie 2018

Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare.…

Oare care, domnule colonel Oarecare?

Scris de Vineri, 14 Septembrie 2018

Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare! Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie, nu…

Mic Tratat de Toamnă Minunată

Scris de Joi, 13 Septembrie 2018

Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului…

Căprioara Neagră, alias Geta Teodoru

Scris de Miercuri, 12 Septembrie 2018

Când îmi vorbea despre evoluţia artei, doamna profesoară Geta Teodoru considera că-i necesară depăşirea obişnuinţelor în fiecare clipă, că trebuie instituită starea de asediu asupra şabloanelor, libertatea de mişcare printre colţuri de neant, dar şi printre flori de colţ, că trebuie omologat urletul de durere în paradis, dar şi urletul…

Război total doamnei Apatia Lehamite (IX)

Scris de Marți, 11 Septembrie 2018

Sigur că da! Sunt acasă! E 6 Iulie! E seară! Am spus că scriu cea mai frumoasă Poezie din partea de Sud a Galaxiei de Nord! Pentru Maria Sâcâială! Ibovnica! S-o bucur şi s-o surprind Vineri! Mâine! 7 Iulie! Că m-a invitat să pornim şi să "facem" primul week-end împreună!...…

Război total doamnei Apatia Lehamite (VIII)

Scris de Luni, 10 Septembrie 2018

Oare ce se poate întâmpla, dacă nu-i fac hatârul? Oare-mi dă papucii, dacă nu-s de acord cu ea, în legătură cu foarte subtilul poem al lui Marin Sâcâială, mortul său? Ca să-i distrag atenţia, să schimb macazul obsesiei sale şi s-o aşez pe calea cea dreaptă, zic eu, mă apuc…

Război total doamnei Apatia Lehamite (VII)

Scris de Sâmbătă, 08 Septembrie 2018

Sigur că da! Maria Sâcâială îşi ascute glasul de Batoză Proletară...şi iată ce mi-i dat să aud în ziua comemorativă a lui Ştefan cel Mare de sub Monastirea Putna! „Toată viaţa, se pregăteşte de plecare./ Îţi vine să crezi că nu se va mai întoarce niciodată./ Şi nimeni nu-i dă…

Război total cu doamna Apatia Lehamite (VI)

Scris de Vineri, 07 Septembrie 2018

Pentru că poemul răposatului Marin Sâcâială m-a pus ca pe un zimbru cu botul pe labe de leu, adică m-a răvăşit sufleteşte, frumos, trist şi adevărat, o asigur pe Maria, văduva sa ne/veselă, că nu plictiseala-i cauza textului, ci instrucţia! Cel care scrie din dezamăgire/monotonie, iar nu „de meserie”, cum…

Război total cu doamna Apatia Lehamite (V)

Scris de Joi, 06 Septembrie 2018

Sigur că da! Cum să refuz Leacul? Cum să nu percutez la rugămintea doamnei Maria Sâcâială? Deja salivez gândindu-mă la dulceaţa de coacăze şi la cine ştie ce alte dulceţuri/dulcegării mă aşteaptă! Nu?...E cât se poate de limpede: dacă vreau, într-adevăr, să mă eliberez din ghearele şi din dinţii Apatiei…

Război total cu doamna Apatia Lehamite (IV)

Scris de Miercuri, 05 Septembrie 2018

Mă uit la Maria Sâcâială, dar nu-i dă nici o lacrimă! Oare n-a impresionat-o cu nimic Tulburarea Semantică şi Sintactică şi Morfologică a textului pe care chiar acum l-am terminat de cetit? Cred că are Inimă de Piatră, dacă nici „Un bilet de Tren şi o Carte de Rugăciuni” n-a…

Război total cu doamna Apatia Lehamite (III)

Scris de Marți, 04 Septembrie 2018

Sigur că da! Madam Sâcâială mi-ntinde palma, dar eu nu sărut mâni în public! Nu-i nici igienic şi nici politicos! Femeia se însemnează instantaneu, face o grimasă corespunzătoare, mă vâră-n terenul Neutru, la umbra unui monument funerar enorm şi-mi porunceşte scurt: „Citeşte-mi o poezie lacrimogenă, dacă vrei să te iert!”...Mă…

Război total cu doamna Apatia Lehamite (II)

Scris de Luni, 03 Septembrie 2018

Sigur că da! Urmez povaţa psihologului Mihai Cărare, îmi telefonez prietenii cei mai apropiaţi, Vasile Cherpedin şi Costică Prăpăd, şi ambii mi-o recomandă pe Maria Sâcâială, fostă Contabilă şefă în Atelierului de Vopsit Ciori, unde am lucrat şi eu între anii 2002-2006, ca expert/cotrobăitor Tehnic de Calitate! Cică madam Sâcâială…

Război total cu doamna Apatia Lehamite (I)

Scris de Sâmbătă, 01 Septembrie 2018

Au trecut aproape douăsprezece luni de când, în urma unui ne/aşteptat şi elegant Proces de Evaziune Sentimentală, mă tot vizitează - material şi spiritual, real şi virtual - o Doamnă/Ciudăţenie despre care am mai adus-aminte într-astă rubrică de subsol! Pe actul ei de identitate se poate vedea şi se poate…

Ploaia din Vis

Scris de Vineri, 31 August 2018

Stau culcat cu ochii la cer, în hectarul de răsărită. Beţele în capătul cărora-s roţile cu seminţe mi se par foarte înalte, parcă-şi sprijină galbenul direct de bolta care desparte totul de nimic, totul de tot, nimicul de nimic. Blestemul pământului sau blestemul iubirii (sigur, trebuie să-i mulţumesc lui Ion…

Natură statică şi semafor Ruşiniu

Scris de Joi, 30 August 2018

Aproape în fiecare dimineaţă, aproape la aceeaşi oră şi aproape de orice limită a suportabilităţii, îl văd aproape în acelaşi loc. Stă sub nişte arbuşti nevinovaţi, ronţăie achene şi scuipă cojile pe jos, cu tot cu saliva pe care distinsul său metabolism o produce prin poftă sălbatică, dar şi prin…

Dincolo de Uşă (IV)

Scris de Miercuri, 29 August 2018

E pentru prima oară când nu am halucinaţii, când totu-i real. Un real trist. Nimic mai clar (şi mai frumos, chiar dacă mirosind a tragic) decât acest fel de mamă şi acest fel de copil într-o icoană răscolitoare, într-o icoană în mişcare, într-o icoană vie, respirând aerul din aria devastatoare…

Dincolo de Uşă (III)

Scris de Marți, 28 August 2018

Să cred că am vedenii? să cred că Cineva universal se ţine de şotii? sau să nu cred nimic, să trântesc uşa pe nasul femeii tăcătoare şi să mă ascund în lenea universului meu mărunt?... Deocamdată, sunt năucit, sunt ameţit de ceea ce văd. În primele secunde ale desfăşurării acestui…

Dincolo de Uşă (II)

Scris de Luni, 27 August 2018

Cum să-mi vină să cred ce văd când văd un coş din răchite împletite? cum să-mi vină să cred ce văd când nu văd cine ţine coşul? şi cum să nu mi se zburlească puţin ce se zburleşte când te încearcă o surpriză, o emoţie, un paradox, un nevăzut, un…

Dincolo de Uşă (I)

Scris de Sâmbătă, 25 August 2018

De obicei, nu răspund şi nu mă reped să deschid când aud ciocănituri la uşă. Dacă nu sunt singur, are cine rezolva "bătaia". Dacă nu-i nimeni cu mine, ascult de patru ori cioc!...şi mă duc să văd. Şi, dacă n-a plecat, nu-i rău. Dacă s-a dus, înseamnă că-i bine. Când…
Pagina 1 din 64