Destul (?!) (mic... tratat de iertare)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Eu sunt... eu sunt primul născut în eden!...
nu-i nenea acela... nu-i tanti aceea!...
Apoi, totdeauna am fost cel dintâi:
sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...!

Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu!...
vă rog... ascultaţi ce vă zic: fiecare
mi-i sclav în vecie şi veşnic dator...
la mine aveţi de plătit cu-nchinare!

Doar mie mi-aveţi de nălţat (până când
soseşte iertarea) şi imnuri şi ode
şi alte des/cântece... toate, în cor:
şi cefalopode, şi gasteropode!

Şi sunt peste tot, pentru toţi... şi-s destul,
încât să nu sufere nimeni de mine,
să nu ţipe nimenea cum că nu am
(în rostul divin) nici un fel de ruşine!

Vedeţi şi-auziţi: rostuire şi rost
de la mine la voi, de la unul la altul!...
Eu sunt...  eu sunt primul născut în eden...
şi-acuma tot eu sunt întâiul: PĂCATUL!

Citit 2374 ori Ultima modificare Luni, 06 Aprilie 2020 21:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.