ȚÂNCUL PĂMÂNTULUI (VII)

ȚÂNCUL PĂMÂNTULUI (VII)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mama se uită la mine! Se uită lung şi întrebător, dar cu blândeţea din totdeauna! Şi o aud: "Dragul mamei, după cum arăţi, după cum eşti îmbrăcat, nu cred că o duci cum trebuie, nu cred că faci bine! Semeni leit cu un cocoş colorat, ţanţoş şi zgribulit! Uite, cu cocoşul ista din ogradă, care nu-şi mai încape-n pene! Îl vezi cât de fudul calcă printre găini, da? N-are nici un strop de sobrietate-n ţinută! O face pe deşteptul, d-aia umblă aşa! Ei, cam aşa eşti şi tu! Ce-s cu hainele aestea pe tine? Ţi-am spus mereu să nu te strâmbi la port şi la vorbă, deoarece nu astfel arăţi lumii că ai ceva în cel de sus, adică cel de pe umeri! L-ai văzut pe taică-tu, vreodată, îmbrăcat în halul ista? Nu vezi că semeni că ăla de pe cutia cu cremă? Ce-i cu cămaşa asta strâmtă de crapă pe tine? Crezi că aşa cucereşti fetişcanele? Crezi că aşa dovedeşti vro ceva? Da’ ce zic eu?! Văd că toate odraslele din sat, cum pleacă de acasă, cum se apucă de prostii vestimentare şi altele şi altele! Tu, dragul mamei, pune mâna şi respectă-te, că aşa îi respecţi şi pe cei dimprejurul tău! Uită-te oleacă în oglindă... şi ai să-mi dai dreptate! Eu nu cred că unde stai cu chirie nu ai oglindă, da’ cred că ori-i neghioabă, ori-i falsă! N-ai observat că se strâmbă la tine când te cauţi în ea? Ce-i cu tunsoarea asta de zăpăcit? Lasă-ţi părul să crească fiindcă, mai târziu, ai să-i duci dorul! Nu-nsemnează să-l laşi să crească până te-mpiedici în el, da’ nici aşa, parcă eşti din şleahta aia americană, nu ştiu exact cum i se spune! Cică-i un curent! Un curent de săriţi, asta-i! Să nu te mai văd în halul ista, da? Te rog foarte frumos!"... Sigur că da! Nu pot să nu accept că mama are dreptate, dar parcă nu-mi vine să renunţ la hainele astea de cosmopolit, la ţinuta asta de snob! Am dat un pumn de gologani pe ele, şi acum să le arunc, să le schimb pentru că mama are dreptate când spune ce spune? Mai bine îi mulţumesc pentru lecţia de morală... şi mă întorc la gară, şi plec la Galaţi, oraşul în care am început să uit literalmente simplitatea şi puritatea învăţăturilor din cei şapte ani de acasă şi din cei opt ani de la şcoală!... Sigur că da! Cred că-i cel mai bine să cer iertare părinţilor, să le sărut mâinile şi să plec înapoi! Pentru că, uite, nu mai pot scoate o vorbuliţă, nu mai pot face nici un pas prin ogradă! Îmi iau inima-n dinţi, cum se zice, şi îngăim: "Da, mamă, ai dreptate... mi-i tare ruşine de matale şi de tata... vă sărut mâinile... eu am să mă-ntorn... mai rămâneţi sănătoşi!"... De undeva, nu ştiu de unde, se aude cățelul/ţâncul pământului!... (Stai aşa!)

Divina Tragedia, Colecție

Citit 834 ori Ultima modificare Vineri, 03 Martie 2023 07:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.