După ce citesc fragmentul publicat în ziarul de ieri, domnul Măzăriche mă îmbie la dulceaţă. Sigur, nu pot refuza. Aşa mi-a poruncit mama: să nu iau de unde nu merit, dar să nu refuz, dacă mi se dă. E bună dulceaţa. Cireşele sunt mici cum inimile copiilor la naştere. Ori, mai bine şi mai frumos zis, inimile copiilor la naştere sunt cum cireşele amare. Cheseaua nu are nici mult, nici puţin. Ăsta-i semn că domnul Prepeleac "le are" cu manierele, nu-i din ăla găman, fără ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Trec pe lângă poarta care/ prejmuie un sfert de casă -ţânca ţine o păpuşă/ zdrenţuită şi frumoasă!O salut copilăreşte,/ vreau să-i dau ceva de foame -ţânca leagănă păpuşa/ n-amintirea salei mame!Ce-a păţit păpuşa, fato? -/ o întreb... şi-i dau mâncare -nu a fost cuminte, nene,/ şi-a bătut-o mă-sa, tare!Vine câinele din curte.../ e un fel de sfert de câine -ţine-n gură o păpuşă/ şi mă latră să-i dau ...

Din colecÈ›ia "Cele mai triste poezii rămase tablou" Motto:"ce noapte, ce visuri, urâto,/ în satul c-o singură casă -ÅŸi azi mai sunt cânturi acolo,/ ÅŸi azi tu eÅŸti cea mai frumoasă!"                                                                      (Iolanda Cremene)Cu praÅŸtia mea temătoaremă duc în pădurea adâncă -sunt cel mai deÅŸtept din pădure -pădurea începe să plângă!Pândesc, văd o pasăre micÄ ...

Uite, chiar acum sunt la poarta domnului Prepeleac, pe strada Zimbrului, o stradă mititică şi tăcută, cu numai câteva case destul de arătoase, dar cu mult miau-miau şi ham-ham, doldora de cucurigu şi cotcodac! Uite, chiar acum bat în scândura simplă a porţii, şi chiar în clipa asta nea Măzăriche îmi răspunde şi se grăbeşte să-mi vină în cale! Uite, chiar acum porneşte salutul din ambele părţi, deodată, asta însemnând parcă mare grijă pentru întâietatea respectu ...

Sigur că da, trebuie să-l caut pe nea Măzăriche, să-l caut şi să-l felicit şi să-l cinstesc pentru minunăţiile sale scrise, pentru curajul său şi pentru perseverarea sa diabolică! Iată, îmi zic, un om care ştie rostul cernelii şi al peniţei între cer şi pământ! Iată, îmi zic, un om care, în sfârşit, ştie să aştearnă acest lichid pe hârtie, cum numai la Începuturile lumii a ştiut să-l aştearnă Cel de Sus pe faţa văzută şi pe faţa ascunsă a cerului din t ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) despre fata asta nu am scris niciodată -doamne, ce făptură frumoasă! -când o văd, nu mai am cuvinte,nu mai am inimă, îmi cade luna pe casă (!)(!) pe fata asta au iubit-o foarte mulţi -care mai de care mai fraudulos! -nu ştiu de ce îmi place fata asta -prietenii râd şi spun că am mâncat de pe jos (!)(!) nu am făcut dragoste cu fata asta -jur pe căruţă, pe cotigă, pe săniişi chiar pe sufletul meu de piatră nestema ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) hai, sui în caleaşcă... să mergem departe,din zori până-n seară, ş-apoi până-n zori,departe de viaţă, departe de moarte,departe de-o mie şi una de ori (!)(!) hai, uite cum caii vor drum şi plecare,cum scurmă în rouă potcoavele, cums-aude lumina sub roţi, cum răsaredepartele nostru de-atunci pân-acum (!)(!) hai, uite cum vine cu noi ziua toată,cum vine cu noi toată noaptea, cum vinetot timpul, tot spaţiul, tot tot ...

Multe, foarte multe pagini are scrisoarea domnului Prepeleac. Şi nici una nu-i plictisitoare. Am spus, deşi este excesivă în naivităţi, rugămintea de a o publica mi se pare firească. Astăzi este imposibil sau greu de aflat un asemenea om. Astăzi instalaţiile "iubirii" fiind automatizate/automate, principiile/dimensiunile "apropierii" fiind studiate în laboratoarele în care se prăsesc alde "metal" şi "turbo", alde "franchenstein" şi "tralala", un om cum cred că-i domnul Măzăric ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii finale" (!) ce minunat - să stai pe marginea uităriide nicăieri şi de acum şi de atunci,şi să spui plânsuri printre gene ambigene,din suflet mult şi din irisuri foarte lungi (!)(!) irisuri lungi şi verzi şi negre şi păcate,irisuri smulse din uitare până cândtot ce se vede-i ofilit şi n-are undesă se ascundă... şi rămâne lăcrămând (!)(!) s-aude spaţiul cum dă timpul înainte,s-aude timpul cum dă spaţiul înapoi,şi eu aud, şi ...

Domnul Măzăriche Prepeleac, un gălăţean şi un stimabil cititor împătimit al ziarului nostru, îmi trimite o misivă clasică, în caligrafie deosebită, cu cerneală... dar şi cu sufletul răvăşit, după cum veţi vedea în cuprins. Cred că distinsul corespondent se află într-o ananghie sentimentală unică, într-o suferinţă care-l controlează psihic, fiindcă altfel nu-mi pot explica de unde izvorăsc straniul, naivitatea, angoasa... dar şi frumuseţea gândurilor şi propozi ...