(!)şi dacă nimeni nu-şi mai poate-aduce-aminte ce am făcut când n-am făcut altă ceva, să înflorească dumitriţe pe morminte şi lumânări şi licurici din STEAUA mea (!) (!) din când în când... s-o iscodească şi pe MAMA - ea ştie bine ce-am făcut, ştie mai mult decât credeam când flutura pe deal, năframa, şi eu plecam cu trenul timpului pierdut (!) (!) din când în când... să-l iscodească şi pe TATA - el ştie tot ce n-am făcut când am făcut altă ceva decât cu ...

Motto: "se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci             cresc aripile tainei şi putrezeşte cina -             ce negură se lasă de-acum tocmai atunci -             sunt iarbă până unde a ostenit lumina"                                                    (Iolanda Cremene) Ea, dacă vine, nu stă până/ se-ntoarce draga mea Stăpână, şade picior peste picior - / o beau din ochi, foarte uşor! O ...

(!) acesta-i adevărul unic, chiar dacă ştiu că (nu) te doare: tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare, iese din sine, intră-n sine, merge cu spatele-nainte, are în faţă-ntreg trecutul cu stele stinse şi murinde, cu stele proaspete şi nalte, scâncind în scutecele-albastre ale apropierii strâmte şi pardosite cu dezastre, ale instinctelor primare şi-ale credinţei că se poate scruta de unde până unde, de ce şi când şi cum se cade (!) (!) acesta-i falsul gratis ...

(!) cade seara peste casă/ şi tu eşti foarte frumoasă hai să dăm vaca la apă/ şi să ne culcăm degrabă că mi-i dor până la oase/ de cuvinte mincinoase că mi-i dor de toate cele/ ghiduşii şi jucărele sâni hapsâni picioare lunge/ uite parcă n-ar ajunge hai să dăm iarbă la vacă/ să ne fie dor oleacă (!) (!) hai să dăm lumină lunii/ să se scuture alunii să ne cadă pe spinare/ fructe care mai de care şi gutui din alea bune/ cum e soarele-apune cum e soarele-răsare/ p ...

(!) de-a lungul şi de-a latul Vremelniciei mele, am dat cu pietre-n Cântec, în Lună şi în Stele, am azvârlit cu flăcări în Ruguri şi în Rugi... şi am furat Cuvinte şi Lacrimi de pe Cruci (!) (!) ce-i cu atâta Lună? - i-am zis (în gura mare) iubitei mele - uite cum umblă pe Cărare şi-şi târâie Bocancii, pândeşte, bate-n Geam şi vrea să-i spun oleacă nişte Omar Khayyam (!) (!) ce-i cu atâtea Triluri? ce-i cu atâtea Stele? - îmi tulbură Iubirea, nu pot să dorm, d ...

şi vocile nopţii mă smulg/ din somn şi m-aruncă la vulg, iar vulgul mă smulge din vis/ şi-mi scrie pe aripi „închis”!   e timpul să plec dintr-acest/ perfid simulacru celest, e timpul să plec şi s-ajung/ în mijlocul punctului lung, adică în inima cui/ nu poţi şi nu vrei să nu-i spui de ce ai rămas fără zbor/ şi vocile nopţii te dor de când ai mutat nordu-n sud/ şi tot viitoru-n trecut!   că-i bine sau nu, nici nu ştiu/ – să-nvăţ este foarte târziu, şi nici ...

frumoasa mea mereu plecare/ spre depărtări necunoscute, să nu mă laşi aici, în urmă,/ fiindcă nimenea n-aude, fiindcă nimenea nu vede,/ fiindcă nimenea nu poate să-mi spună cine hohoteşte-n/ cutia cu eternitate, cine se face că ascunde,/ cine se face că arată tot adevărul şi tot falsul/ dintr-astă scumpă mascaradă!?   frumoasa mea mereu sosire/ din depărtări nemărginite, să nu mă laşi acolo, n-urmă,/ fiindcă nimeni nu deschide, dar nici nu ştie să răspundă/ la o ...

(!) hai să mestecăm nişte lumină, hai să strângem un mister în dinţi, hai să dăm năvală în păcate - noi de asta suntem nişte sfinţi (!) (!) noi de asta dăm apă la moara celor însetaţi de ce-i frumos, celor care merg până la moarte şi trec apa styxului pe jos (!) (!) hai să dăm la iarnă doar zăpadă, hai să dăm la vară numai ploi, hai să dăm la oameni doar iubire - noi de asta suntem amândoi (!) (!) noi de asta suntem împreună - pentru cei săraci cu duhul sf� ...

Astăzi începe rochia de mâine - rochia ceea fără timp şi loc - (zvârl oasele trecutului la câine, pun hamuri la tristeţe şi noroc, tai gâtul rătăcirilor din care am dat să bea la zâne şi la cai) - sunt gata de primit şi de urcare cu tot cu tine-n visuri, Lorelai! Mâine începe rochia de seară, movă şi lungă până la sfârşit - (se vede ruj de buze pe ţigară, o cupă cu tăcere, un chibrit, o mână-ntinsă ca o alinare, ochi liniştiţi şi mari după sărut) - ce sing ...

Râvnesc ipotenuza şi stau pe gânduri - poate mă smulge din Mirare şi din Singurătate şi pune Capăt celei mai triste Aşteptări: Triunghiul îmi aduce aminte ce Regrete m-au prins văzând că Drumul şi Mersul pe catete sunt singurele Şanse, că altele nu sunt spre Capătul nemernic al omului Mărunt! Am dus Perfecţiunea triunghiului în spate şi am rămas cu Junghiuri şi Boli omologate de Mintea unui Doctor - Pitagora cel Drept - care-mi prescrie-n Veacuri să-nghit Poezisept! M ...