(!) citesc şi-aud şi văd... ajunge?... ori n-ajunge? dacă ajunge... mulţumesc... vino şi tu! dacă n-ajunge, vino, totuşi, fără milă: dă înainte, dă-napoi... şi spune nu (!) (!) te rog să iei şi Filarmonica la tine - eu, unde sunt, n-am nici o mierlă, nici un tei, n-am nici o şansă, nici o floare, nici un greier - să ascultăm celebrul vecinic Panta Rhei (!) (!) vino s-ajungem dimpreună, tocmai unde aflăm răspuns că (nu) ajunge l-amândoi... vino să vezi cum aşteptare ...
(!) şi Unu şi Acelaşi înainte şi după clar/obscurul In/Creat (!) - e-un Adevăr cu haine mincinoase? e o Minciună-n haine-adevărate? un Subiect cu Inimă de Piatră, care nu stă frumos la Predicat? o Stare contra Sinelui Ne/Logic şi-o Contrastare prin Upanişade? - (!) mărire ţie, Taină Absolută într-astă Păcăleală Ne/Văzută (!) (!) mulţime Vidă-n Singularitate şi osândită la Singurătate (!) Nimic înfăşurat în Tot, şi Invers - Iertare dependentă de Păcat print ...
(!) cred c-a trecut - încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din VEŞNICIA sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea (!) (!) cred c-a trecut - nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt ETERNITATEA mică - suflet şi trup de înger invalid (!) (!) cred c-a trecut - lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric - vrei/nu vrei şi vreau/nu vreau - chiar dacă nu mai este, mă simt înfăşurat în MIEZUL ei (!) (!) cr ...
(!) pot ieşi într-o clipită/ din secunda asta lungă –pot...fiindcă port limbajul/ veşnic al deşertăciunii,pot...fiindcă am nimicul/ care poate să mi-ajungă –unii spun că numai alţii,/ alţii spun că numai unii (!) (!) pot intra fără oprire/ chiar în moartea asta scurtă –pot...fiindcă-mi cer părerea/ toţi mărunţii şi toţi nalţii,pot...fiindcă toată viaţa/ mi-am ascuns-o într-o turtă –alţii spun că numai unii,/ unii spun că numai alţii (!) (?) dacă pot ...
(!) erau femei din ce în ce mai rare şi toate încăpeau într-un cuvânt – poeţii sărutau statui de sare şi universul coborâse pe pământ (!)   (!) încet abia se contura în zare un strop de cer un strop de orizont – poeţii sărutau statui de sare şi le luau în raniţe pe front (!)   (!) şi-n fulgerarea gloanţelor trasoare citeau la corbi fotografii plângând – şi iarăşi sărutau statui de sare şi-apoi tăceau în cer şi pe pământ (!)   (!) acum sunt multe ane-m ...
(!) cu mâinile prin luturi de oale şi de casă, cu ochii dinspre zare, tocmai luându-şi sama, cu glasul din/spre cântec, senină şi frumoasă - mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama (!) (!) desigur, nu e vreme de "alt fel", nu e vreme de "nu", de "mai încolo", de "ce", de "nu se poate" - nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme, chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate (!) (!) nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare aşează-ntru iubire de păsări şi de ...
(!) şi merg, şi merg... poate ajung tocmai atunci, tot şi de tot, din depărtarea de acum, să pot a zice, fără milă: ERGO SUM, chiar dacă SUM prin grâu, prin gară şi prin lunci - uitat de zei, chiar dacă SUM prin râpi adânci, şi plâng şi dorm cu beladona sub trifoi, şi îmi ascult singurătatea mâinii stângi cum cere "am", cum cere "în", cum cere "doi" (!) (!) şi merg şi merg... poate ajung să văd măcar ce am uitat, ce m-a uitat, ce n-am uitat de când n-aveam habar c ...
(!) nu te mai căţăra, nu te mai sui şi nu mai râvni să ajungi la orizont - acolo se află marginea cerului şi tot acolo se află şi marginea pământului - poţi să cazi, poţi să rămâi fără formă şi fără fond (!) (!) poţi să cazi dintr-unul într-altul şi să te amesteci cu cerul şi cu pământul - fii cuminte, păstrează distanţa, lasă-l să facă şi să sprijine curcubee - să ştii că orizontul se cucereşte doar învăţându-l (!) (!) uită-te oleacă din parte ...
(!) a fost odată perpendiculară/ - acuma-i ostenită şi străină, e tot mai înclinată şi amară,/ închide-n ochi o flacără puţină (!) (!) şontâc-şontâc, se duce să apună/ frumos, tăcând, încet, ultima oară - şi toţi întunecaţii or să spună:/ ducă-se naibii, că a fost o chioară (!) (!) a fost a lui - a celui care ştie/ ce pui în beznă ca să faci lumină, ce pui în ou, ce pui în păpădie,/ ce pui să n-aibă nimeni nici o vină - a fost a celui cu arcade spart ...
(!) timp azvârlit în spaţiu de când - (LUMINĂ CALDĂ, să păcălească lumea aceasta şi cealaltă) - clipa dintâi se vede, s-aude şi acum, sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum (!) (!) spaţiu - (nimic în sine, bigbang) - să-ncapă totul, apoi - (din clipa-ntâia în clipa-ntâia) - rodul scâncind fără de lege, spre lege - (şi-n delir) - hrănindu-se din însuşi, fiindu-şi cimitir (!) (!) ce viaţă? şi ce moarte? - (ce fleacuri în mişcare, vecie-n dorul lelei, subli ...
Pagina 3 din 264