"Eu te-am făcut, eu te omor!", este, din păcate, mentalitatea multora dintre părinţi faţă de propriii copii, completată cu duiosul "Unde dă mama/tata creşte!". Cu totul diferită este mentalitatea aceloraşi capi de familie (mai mult sau mai puţin tradiţională) atunci când nu e vorba de copiii pe care i-au adus pe lume, ci de ceea ce au construit sau cumpărat: garaje ori autoturisme.
Din 2014, de când fostul primar Marius Stan a pus la pământ garaje pentru a face loc unor parcări, Galaţiul s-a împărţit în două tabere vocale şi vehemente: cea a deţinătorilor de garaje, gata să lupte până în pânzele albe pentru perenitatea construcţiei provizorii pe care au clădit-o, şi cea a gălăţenilor care cer demolarea cazematelor pentru ca terenul să redevină ce-a fost, adică spaţiu verde, parcare sau loc de joacă. Întârzierea uriaşă a demarării şi mai ales a finalizării proiectelor de restructurare urbană a radicalizat taberele.
Un motiv pentru ca primarul Ionuţ Pucheanu să aleagă o variantă de mijloc: nu demolăm până nu avem un proiect aprobat, buget şi constructor. Majorarea chiriei pentru terenul de sub garaje de la opt bani la doi lei pe lună pe metrul pătrat i-a făcut însă şi pe cei mai "talibani" dintre susţinătorii garajelor să dea înapoi. Nu e de mirare, când garajul ajunge să-ţi scoată din buzunar peste 500 de lei!
Reacţia, pe care aţi putut-o citi în ziarul "Viaţa liberă" a fost defensivă: "Dacă nu-l pot vinde, îl las de izbelişte!". Ca şi când garajul ar fi fost în propria lui curte, ascunsă de gardul înalt, şi nu pe un domeniu public!
Aceeaşi "strategie" ca în cazul autoturismelor hârbuite, pe care posesorii nu le mai folosesc, dar nici nu se îndură să le arunce. Pe principiul "cine ştie când mi-o trebui", pe baza căruia au umplut cu vechituri debaralele apartamentelor şi garajele, le lasă în parcare! Chit că sunt vandalizate de oameni ai străzii care-şi fac culcuş în ele, chit că devin focare de mizerie, de gândaci şi de şobolani!
Pe acelaşi model al rablelor abandonate, nu m-ar mira ca în câţiva ani să avem garaje degradate, lăsate de izbelişte de stăpânii care nu s-au îndurat să renunţe la ele şi să repare ce-au stricat - spaţiul verde, parcarea sau locul de joacă. Fie şi pe principiul: "Eu te-am făcut, garajule, eu te dărâm!".
