Patru traficanți de droguri, cu vârste între 20 și 24 de ani, tocmai au fost arestați preventiv pentru 30 de zile, pentru că umpluseră oraşul de droguri de risc. A fost nevoie de o întreagă desfăşurare de forţe, poliţişti, procurori, jandarmi, cu sprijinul Direcţiei Operaţiuni Speciale, pentru a pune mâna pe ei, pentru a găsi şi ridica substanţele presupuse a avea efecte psihoactive. Adică drogurile, pe înţelesul tuturor. Ne ferim foarte mult să folosim termeni duri, definitivi, fiindcă, până la urmă, dosarul e abia la început. Şi nu se ştie ce vor decide judecătorii, trebuie apărate drepturile infractorilor, nu cumva să fie nevinovaţi şi să fie acuzaţi pe nedrept. Până aici, nimic rău, e firesc să le fie apărate drepturile tuturor cetăţenilor, iar ei să fie, toţi, egali în faţa legii.
De multe ori, chiar aud, de la părinţi cu copii aproape de aceeaşi vârstă, compătimirea la adresa presupuşilor dealeri şi a părinţilor acestora. Şi asta, pe undeva, e de înţeles. Orice părinte se pune în locul celuilalt şi înţelege că suferinţa poate fi imensă, că nu e suficient, uneori, să-i asiguri copilului toate cele necesare, că bariera dintre bine şi rău poate fi foarte subţire. Dar, pe de altă parte, puneţi-vă, dragi părinţi, în pielea acelor mame şi a acelor taţi ai căror copii ajung să-şi prăjească sistematic creierii cu droguri. Încercaţi să priviţi lucrurile astea şi prin prisma lor. De multe ori, e greu să ştii cum e mai bine: să fii sever, riscând alienarea copilului şi, în cazuri extreme, chiar ca acesta să-şi ia viaţa, convins că din situaţia dificilă nu mai există ieşire sau să fii permisiv, dar să rişti să-l pierzi într-un alt mod?
Un răspuns e greu de dat, dar un lucru e sigur. Tăcând, aşa cum se tace complice acum în Galaţi, nimeni nu are de câştigat. Sunt pe rol dosare cu droguri în licee, dar nu am văzut vreun părinte şi nici măcar un profesor să iasă în faţă şi să spună, cinstit, că există această problemă. Mor copiii, pentru că ne e frică şi de umbra noastră, de ce vor spune vecinii, de cine anume o să ne mai invite sau nu la petreceri ori Dumnezeu mai ştie ce altă bazaconie. Întrebaţi-vă, dragi părinţi, când veţi citi ştirea despre cei patru dealeri arestaţi, oare cui vindeau ei cu 10 lei doza? Nu cumva copilului vostru sau prietenului lui cel mai bun? Nu ajută pe nimeni să abordăm poziţia struţului. E timpul să facem ceva.
