„Le mai vreţi sau nu?”, întreabă acru casiera arătând spre produsele din faţa ei. „Le vreau, dar la preţul pe care-l aveau la raft, nu la cel pe care-l arată la dumneavoastră”, răspunde, apăsat, cumpărătorul. „Atâta scrie la mine aici, atâta costă! Poate n-aţi văzut bine”, insistă casiera. Probabil scena vă este cunoscută, ba poate chiar aţi jucat-o, fără să vreţi, şi dumneavoastră.
Scena amară în care un produs - ciocolată, conservă, ulei sau cereale - avea un cu totul alt preţ la casă decât la raft. Evident, mai mare! Şi de cele mai multe ori dumneavoastră greşeaţi! Nu pentru că produsul s-ar fi scumpit pe drumul de la raft la casa de marcat, ci pentru că fie era vorba de o ofertă deja epuizată, fie de o promoţie care începea abia de mâine, fie de o încurcătură…. Diferenţa de preţ nu era mai mare de un leu, doi, dar sesizabilă atunci când, amăgit de preţul mai mic, aţi luat încă un produs în plus, ca să fie! Şi aţi ieşit în pierdere pentru că, de jenă sau de nevoie, ca să nu ţineţi coada pe loc, aţi cumpărat la preţul mai mare! Evident, e doar o situaţie „micro”. Există, însă, şi varianta „macro”, în care nu mai vorbim de un produs, ci o ditamai investiţia, care ajunge să coste mai mult decât se stabilise iniţial. Iată, de pildă, pentru lucrarea de restructurare urbană de la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”, constructorul, Citadina '98, a emis deja o factură suplimentară de aproape un milion de lei. Explicaţii? „Când sapi, găseşti cu totul şi cu totul altceva decât ştiai că ai pe avize! Am găsit reţele electrice pe care a trebuit să le deviem şi care nu erau trecute nu pe unde le-am găsit noi, ci doi-trei patru metri mai în lateral!”, spune primarul. Răspunde cineva? Nu.
Ce să mai spun despre parcarea multietajată din Mazepa, care are nevoie de lucrări suplimentare de 3,7 milioane de lei! Explicaţii? Păi, se pare că proiectanţii au săpat mai mult în zona blocului R5, ca să se asigure că nu va fi afectat de construcţie, iar surpriza era în colţul celălalt, unde terenul este instabil!
Desigur, o să întrebaţi, precum casiera de la magazin: „Le mai vreţi?!”. Fireşte că le vrem! Ne trebuie! Dar am fi preferat să plătim preţul pe care îl ştiam, nu pe cel nou, mai mare. Că ne simţim amăgiţi şi cu banii luaţi!
