Galațiul a pierdut 10.000 de oameni în cinci ani, fără a-i mai pune la socoteală şi pe gălăţenii plecaţi pe termen lung în străinătate sau în alte zone ale ţării. Sunt cifre seci, prezentate de Direcţia Judeţeană de Statistică (DJS) Galaţi, dar care descriu poate cel mai bine realitatea pe care și noi o simțim, o vedem. Peste tot, spații comerciale de închiriat pe care nu le vrea nimeni, pentru că prețurile sunt exagerate, iar posibilitățile de cumpărare ale gălățenilor rămân, totuși, reduse.
Școli cu din ce în ce mai puțini copii, licee care-și pierd și ștaiful, și numele, și clienții, meserii rămase fără practicanți, spitale cu insuficienți medici, o cale ferată care pică pe toate părțile, șosele vai de capul lor, sate în coasta Galațiului unde ori nu e apă, ori nu e canalizare și mai mereu asfaltul lipsește la apel. Mai încolo, risipite printre dealuri, cătune aproape nelocuite ori sate cu multe case bătrânești goale, căzute într-o rână, ori cu locuinţe începute, dar neterminate, ale unor tineri plecaţi prin străinătăţi peste care s-a abătut criza. În condiţiile în care oamenii ne mor pe capete, iar de născut se nasc mai puţini prunci, fiecare plecare definitivă în străinătate sau în alt oraş din România a unei familii înseamnă că oraşul acesta moare în ritm accelerat. Doar printre cunoştinţele mele apropiate, şapte persoane s-au mutat definit în alt oraş din ţară în ultimii cinci ani, iar alte două familii de gălăţeni, revenite din străinătate, au preferat să se stabilească la Tulcea. Între timp, ce fac politicienii noştri? Unii, de la putere, fac chiolhanuri de Ziua Naţională pe care nici măcar nu şi le asumă. Alţii, din opoziţie, se ceartă între ei pentru ciolanul potenţial al alegerilor viitoare, în loc să lucreze împreună pentru a mai avea ce ciolan să roadă peste un an, doi, din trupul împuţinat şi bolnav al judeţului acesta. Aceia, puţini, care se mai gândesc la ajutorarea aproapelui sunt de regulă oameni simpli sau mici întreprinzători care, din cât au, mai întind o mână şi vreunui necăjit. În timp ce mulţi dintre gălăţeni încă stau în frig sau pe întuneric ori în cartiere care nici acum nu au utilităţi, încă destul de mulţi suferă de foame sau se alimentează prost, cei care ar trebui să facă ceva ca să nu murim cu oraş cu tot se ocupă de borduri, şi alea puse prost, de garduri la parcuri publice, de scos brazii şi trandafirii din scuaruri ca să pună în loc nimic.
