Probabil că ar trebui să vă spun „domnule ministru!”, dar pentru mine aţi fost, în ultimii doi ani de facultate, „domnul profesor Tudorel Toader”. E drept, la vremea aceea nu eraţi încă profesor, ci doar conferenţiar universitar şi prodecanul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, unde eram studentă. Mi-aţi fost profesor de Drept Penal Român – Partea specială. Pe înţelesul tuturor, mi-aţi predat infracţiunile din Codul Penal, insistând să reţinem durata pedepselor în ani de închisoare şi amenzi, iar acum Galaţiul, ţara mea, au ajuns un paradis al infractorilor liberi. Mi-e ruşine!
Chiar dacă n-am practicat niciodată ce-am învăţat în anii de facultate, n-am uitat primul meu seminar de student la Drept. Era susţinut de o fostă şefă de promoţie a facultăţii, revenită la Iaşi tocmai din Bucureşti. Renunţase la cariera de magistrat în Capitală pentru catedra universitară ieşeană. După ce ne-a întrebat pe câţiva dintre noi de ce-am dat la Drept, ne-a spus pe un glas ironic-amar: „Aţi venit la Drept ca să faceţi Justiţie! Staţi liniştiţi, că au mai încercat şi alţii!”. Aş fi curioasă ce gândeşte acum despre dumneavoastră, domnule ministru!
N-am să mă leg de istorioarele care circulau, despre dumneavoastră, printre studenţii la Drept în vremea aceea, unele reale, altele înflorite. Şi nici de faptul că aţi fost îndrumătorul lucrării mele de licenţă. N-am să vă „ievaluiez” ca profesor, din perspectiva studentului. Vă mărturisesc că atunci când, jurnalist fiind, v-am auzit numele printre judecătorii Curţii Constituţionale a României m-am simţit un pic mândră de faptul că v-am avut profesor. Acum, îmi este ruşine!
Mai ştiţi cum i se spunea, răutăcios, pe vremea când eraţi prodecan, Facultăţii de Drept din Iaşi? „Şcoala de Drept”. Dar nu în sensul de şcoală de idei juridice! Ci de „profesională” de Drept. Acum sunteţi, zilnic, ciuca băşcăliei naţionale. Doar că mi-a ajuns să-mi îngheţe râsul pe buze. Nu (doar) pentru că mi-e ruşine. Ci pentru că mi-e frică!
Mi-e tot mai frică să trăiesc în România unde dumneavoastră sunteţi Ministru al Justiţiei infractorilor liberi. Liberi să fure, să dea în cap, să violeze, să ucidă! Liberi să făptuiască, din nou, infracţiunile pe care mi le-aţi predat, cândva, dumneavoastră, domnule ministru.
