Apăsător, aşa mi s-a părut întunericul care, zilele trecute, stăpânea strada Domnească, de la intersecţia cu strada Gării până aproape de Palatul Administrativ. Am mers cu teamă în suflet, şi nu doar pentru că nu vedeam pe unde calc, încercând să ajung mai degrabă în zona în care iluminatul public funcţiona. Şi-mi răsuna în minte gluma aceea amară: "Cine pleacă ultimul din oraş să stingă şi lumina!".
"Luminile se aprind prea târziu sau se sting prea devreme", este unul dintre veşnicele ofuri ale gălăţenilor nevoiţi să orbecăiască prin cartierele în care, adesea, domneşte întunericul după lăsarea serii. Surprinzător, chiar şi în centrul oraşului, pe esplanadele abia modernizate de la "Potcoava de Aur" sau "Dunărea", luminile sunt, seri la rând, stinse! Iar unele dintre instalaţiile luminoase din pavaj clipesc deja, semn că nu mai e mult până când se vor stinge cu totul. Fireşte, mai toate telefoanele mobile au şi funcţie "lanternă", prin urmare ne putem descurca onorabil, desigur, cât ne ţine bateria. Mai greu e însă, cu noaptea minţii.
Aceeaşi senzaţie de întuneric greu, apăsător, care m-a încercat în centrul oraşului lipsit de lumină, am simţit-o ascultându-l pe deputatul PSD Nicolae Bacalbaşa, la "Oraşul meu", emisiunea postului local TV Galaţi. O emisiune care a devenit ştire naţională şi care a atins deja un record de peste 6.500 de vizualizări pe YouTube, în condiţiile în care alte producţii ale aceleiaşi televiziuni nu depăşesc câteva zeci de vizionări.
Recunosc, sunt una dintre miile de persoane care au urmărit emisiunea respectivă, însă nu până la final. N-am putut. Delirul ideilor medicului Bacalbaşa nu avea nimic din discursul amuzant, pitoresc, provocator ori sexual, cu care, întrucâtva, mă obişnuisem când era vorba de dânsul. Era halucinant şi tragic în acelaşi timp, extremist şi toxic. Poate efectul unei anestezii administrate prost, în cadrul vreunui experiment medical sinistru.
Am avut nevoie să-mi limpezesc sufletul şi mintea, după ce l-am ascultat… Şi-am să vă mărturisesc deschis: m-am întrebat unde şi-o fi lăsat doctorul turbanul de Suleyman sau costumul de Spiderman. Deşi pitoreşti, apariţiile acelea erau, totuşi, inofensive, faţă de discursul televizat. Un discurs care arăta că, peste Galaţi s-a lăsat mai mult decât bezna. Bezna minţii.
