Incidentul de ieri-dimineaţă de la Lieşti, în urma căruia un scandalagiu înarmat cu un par şi o şurubelniţă a ajuns la spital după ce singurii care au reuşit să-l „potolească” au fost mascaţii din cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale (SAS), te face să te întrebi nişte lucruri. Înainte de toate, de ce a fost nevoie de intervenţia SAS pentru un singur om care avea, repet, un par şi o şurubelniţă, nu vreo armă de foc? De ce nu a fost el pus cu botul pe labe de poliţiştii care au fost sesizaţi primii de către cetăţeni? După ce am auzit însă firul poveştii, am reuşit să înţeleg că am văzut prea multe filme americane la televizor.
Mai demult, un prieten îmi povestea cum, fiind în vizită la fratele lui dintr-un oraş american, s-a hotărât ca, până se întorcea acesta de la serviciu, să-şi omoare timpul cu maşina prin cartier. A făcut un tur, l-a făcut şi pe al doilea, dar la al treilea a fost luat la ochi de un echipaj de poliţie, care a pornit sirena şi girofarurile şi i-a făcut semn să tragă pe dreapta. Omul s-a conformat şi, conform procedurii care încă se practica atunci în România, a dat să coboare din maşină. Atât le-a trebuit poliţiştilor. Cum l-au văzut că se dă jos din maşină, au scos pistoalele şi le-au îndreptat spre el, strigându-i să nu mai facă niciun pas. În momentul acela am făcut pe mine, dacă mai făceam un pas mă împuşcau - mi-a povestit prietenul. O fi fost păţania lui reală, o fi auzit-o şi el de la altcineva, nu ştiu, dar lucrurile chiar aşa se întâmplă în Statele Unite.
La noi, poliţiştii care folosesc arma din dotare ca să oprească un infractor ajung să dea cu subsemnatul luni întregi, fiind cercetaţi cot la cot cu infractorul. Mai mult, poliţiştii care fac uz de armă îşi caută chiar şi tuburile de la cartuşe pe jos, printre maşini sau pe câmp, pentru a putea face dovada că au tras toate focurile acolo şi nu au făcut uz de armă în altă parte.
Un astfel de caz a avut loc chiar la noi în oraş, după ce un poliţist a încercat să oprească, în trafic, un şofer fără permis. Omul legii a făcut uz de armă, a respectat regulamentul ad-literam, trăgând foc de avertisment în aer, în încercarea de a opri un individ care, după câteva luni de zile, a împuşcat o altă persoană. În timp ce poliţistul dădea cu subsemnatul, că aşa spune legea, o altă lege, interpretată de un judecător, îl lăsa în libertate pe individul periculos, care, repet, a şi încercat să ia o viaţă.
În aceste condiţii, ne mai mirăm de ceea ce se întâmplă?
