E cumplit să fii părinte în România ultimelor săptămâni. Frica aceea atavică, de care credeam că am scăpat după căderea regimului Ceauşescu, revine aproape furios în prim planul vieţilor noastre. Ne este frică să mai ieşim pe stradă seara, din cauza infractorilor reveniţi în număr prea mare pe străzi, graţie de-acum celebrului recurs compensatoriu, ne este frică să ne lăsăm copiii să interacţioneze firesc între ei sau mai ales cu adulţi, fiindcă aceştia pot fi monştri, psihopaţi, sadici etc. Cel mai trist este însă că oamenii îşi pierd aproape complet încrederea în abilităţile şi dorinţa forţelor de ordine de a-i proteja. Şi cine poate să îi blameze?
Gălăţenii cer acum demiterea celor doi agenţi de poliţie care, cel puţin aparent, au ignorat-o pe fata de 15 ani, aflată sub protecţia statului, care mergea pe stradă cu sângele şiroindu-i pe picioare. Şi dacă, de obicei, opiniile exprimate online nu prea coincideau cu cele din offline, de data aceasta, părerea oamenilor este, dacă nu unanimă, atunci zdrobitor majoritară: cei doi poliţişti trebuie să plătească pentru lipsa lor de implicare, până la urmă, pentru lipsa de umanism. Să presupunem că nu exista niciun protocol specific situaţiei date, dar tu, ca om, chiar nu poţi lua decizia să duci o copilă la spital cu maşina, să îi acorzi un prim ajutor sau pur şi simplu să stai lângă ea, în timp ce colegul cheamă ambulanţa? S-a bătut monedă pe faptul că doamna agent era angajată din surse externe, adică din civilie, fără să fi făcut şcoală de poliţie înainte. Sincer, cred că e mai puţin relevant, în acest context. Până la urmă, ce şcoală îţi trebuie ca să fii om?
Nici nu mai contează că fata era de la centrul de plasament, că probabil acest fapt era oarecum deductibil din felul în care arăta sau era îmbrăcată. Indiferent despre cine ar fi fost vorba, agenţii de poliţie aveau întâi datoria să o protejeze şi să o sprijine, pe urmă să facă investigaţii referitoare la provenienţa ei, dacă fusese sau nu vorba despre un viol etc.
Se va rezolva ceva odată cu eventuala scoatere a celor doi din poliţie? Probabil că nu, dar poate e bun acest caz măcar drept exemplu pentru ceilalţi. Să înţeleagă, odată pentru totdeauna, că indiferenţa şi lipsa de implicare se plătesc.
Pentru moment, singura consecinţă palpabilă în acest caz pare să fie demisia directorului adjunct al DGASPC, Ciprian Groza, cerută de preşedintele Consiliului Judeţean. Poate că aceasta le serveşte drept semnal şi domnilor de prin Poliţie. Nu de alta, dar vocea străzii e clară. Cine nu ne apără să plece! De la agent, până la ministru.
