Cam aşa poate fi rezumată atitudinea majorităţii bugetarilor faţă de absolut toţi cetăţenii plătitori de impozite şi taxe. Ştiu, sunt o mulţime de oameni serioşi prin instituţiile statului, oameni care chiar îşi fac datoria şi nu merită să fie ţinta oprobriului, dar, din păcate, performanţele acestora - care uneori duc singuri în spate câte un birou întreg de piloşi - nu sunt suficiente pentru a schimba percepţia generală despre tagma funcţionărimii publice, dar şi a angajaţilor din companiile la care statul este acţionar majoritar. Iar motive să nu ne placă bugetarii avem, slavă Domnului, destule. În doar câteva zile, ne-am izbit de câteva situaţii care ar părea de domeniul fantasticului, dacă nu s-ar fi întâmplat aievea.
De la purtătorul de cuvânt al unei structuri de tip militarizat care ne-a reproşat că îl deranjăm în weekend, până la funcţionarii de tot felul care au program redus şi ne ceartă că nu le-am cerut detalii despre o situaţie neprevăzută în timpul programului lor, aproape nu există instituţie şi companie de stat în care comunicarea să nu fie înceată, deficientă, absurdă.
Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului spune că a găsit nereguli majore cu privire la mâncarea dintr-un hotel, dă amendă de 30.000 de lei şi închide bucătăria cu pricina, dar nu spune despre ce hotel este vorba, ascunzându-se în spatele literei legii, fără că spiritul ei să mai aibă vreo greutate. Explicaţia pe care am primit-o este că amendaţii pot face contestaţie şi, în cazul în care câştigă în instanţă, se pot îndrepta asupra Comisariatului. Dar oare nu tocmai posibilitatea ca publicul să afle pentru ce nereguli sunt amendaţi i-ar determina pe hotelieri să fie mai atenţi şi să respecte legea? Până la urmă, ce este mai rău, să iei o amendă sau să-ţi pierzi clientela?
În aceeaşi bună tradiţie a ascunsului gunoiului sub preş, inspectorul-șef adjunct al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Galați, comisarul-șef Daniel Miron, și șeful Serviciului de Investigații Criminale, comisarul-șef Ionuț Surugiu, au fost plasați sub control judiciar și sunt cercetați penal pentru infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu. Dar aceste lucruri nu le-am aflat, cum ar fi fost normal, printr-un comunicat de presă al instituţiei pentru care lucrează sau al celei care îi acuză, fiindcă nici una, nici cealaltă, nu spun, oficial, nimic. Până la urmă, dacă nu e oficial, nu există, nu?
