Cu tot respectul, acestea par să fie cele două fațete ale realității în Galați, acum, la sfârșit de primăvară. Aș fi vrut să scriu „extreme”, dar nu e cazul. Pe scurt, acolo unde nu ne-au năpădit (încă) bălării stufoase și înalte, care tind să se organizeze în hățișuri, se încing în soare betoane sau pavele de granit. Pavele care și alea ne clămpănesc sub picioare pentru că, nu-i așa, ce și mai ales cât poate să reziste în Galați?! Și nu-i de vină doar solul acesta al nostru păgubos, sensibil la înmuiere, cum am învățat eu la școală. Adesea, e doar lucru făcut greu, târziu și de mântuială…
Au crescut buruienile de nu se mai văd florile la Inelul de Rocadă, au cucerit și spațiile verzi de pe axa abia inaugurată Siderurgiștilor – 1 Decembrie 1918. Iar în zona aflată într-o prelungită modernizare dintre Potcoava de Aur și Trei Star, nici nu mai știu bieții muncitori care și cum să se împartă: să tundă iarba care crește în voie ori să monteze rulourile de gazon. Bine că măcar s-au amenajat doar niște movilițe discrete, simbolice aș zice, și n-au mai fost reiterate „colivele” de la Spicu.
Pe de altă parte, mă uit cu atenție și îngrijorare către zona în care modernizarea abia a luat startul – pe aleea de la P-uri - și mă întreb cu teamă câți dintre arbori vor supraviețui lucrărilor. Ori fi având ei trunchiurile învelite în materiale de protecție, dar la rădăcini e măcel, nu alta. Vă jur, am văzut cu ochii mei rădăcini retezate de utilajele care săpau un șanț… Dar să nu cobesc! Deși dacă vă uitați ce-a mai înflorit din magnoliile de la Spicu... o să-mi dați dreptate.
Între noi fie vorba, se pare că avem și niscai gusturi „excentrice” în materie de peisagistică. Plantăm tot soiul de arbuști, tufișuri și neamuri de păpuriș – scuzați, cică Iarbă de Pampas i-ar zice - că am ajuns să mă emoționez de-a dreptul când dau peste o amărâtă de panseluță înflorită. Despre trandafirii care înfloreau, cândva, pe scuarul străzii Brăilei nici nu vreau să mai amintesc, pentru că răsucesc cuțitul în rana sufletească a celor care le duc dorul… Da, știu, gândire anacronică.
Deci, cum spuneam, avem granit și beton - pardon, piațete cum li se zice oficial – și bălării. Ah, desigur, și multe explicații pentru toate situațiile care nu-s așa cum ar trebui să fie. Nu-i bai, noi să fim sănătoși!
