Pe litoralul românesc au fost weekendul trecut în jur de 60.000 de turişti. Ţinând cont de faptul că suntem în vârf de sezon, cifra este neaşteptat de mică, în condiţiile în care în anii de dinaintea pandemiei ajungeau la mare peste 200.000 de români. Ce s-a întâmplat?
"Românii experimentează marea evadare, pentru că au acum posibilitatea de a ieşi din ţară fără restricţiile impuse de pandemia de COVID-19", este părerea reprezentanţilor federaţiei patronale din turism. O explicaţie foarte, foarte "subţire", care arată mai degrabă neputinţa şi/sau neştiinţa oamenilor de afaceri români din industria ospitalităţii de a se adapta standardelor internaţionale şi cerinţelor românilor, care au acum numeroase termene de comparaţie. Degeaba s-au plâns turiştii ani la rând de mâncarea proastă, cazarea insalubră sau costurile mult umflate. Patronii noştri par că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, când de fapt au profitat atâţia ani de faptul că majoritatea românilor nu ştiau cum este "afară", unde preţurile decente, servirea ireproşabilă şi curăţenia lună nu sunt opţionale, ca în majoritatea "stabilimentelor" de pe litoralul românesc. "Afaceriştii" au făcut astfel bani timp de 30 de ani din ignoranţa românilor şi din mila statului, care a inventat pentru ei vouchere de vacanţă cu destinaţie impusă, scăderi de TVA, reduceri de impozite, promovări la târguri din străinătate, investiţii în amenajarea plajelor, în timp ce ei, marii patroni, n-au mişcat un deget şi n-au făcut decât să aştepte români sosiţi la jumulit.
Ei bine, se pare că "distracţia" s-a încheiat, iar jumuliţii au învăţat că pot să-şi facă vacanţa la jumătate de preţ în alte ţări, unde, să vezi şi să nu crezi, există inclusiv respect faţă de clienţii care-ţi fac afacerea să meargă, nu este la putere sictirul suveran cu care eşti tratat în România.
Poate vă amintiţi din copilărie povestea lui Andersen despre "hainele cele noi ale împăratului" pe care le lăuda toată lumea şi a fost nevoie de inocenţa unui copil care să demaşte impostura şi să arate crudul adevăr că, de fapt, împăratul era gol. Apelul la luciditate al puştiului lui Andersen ar trebui să-i trezească la realitate şi pe patronii români de pe litoral, măcar în al 12-lea ceas, când deja se confruntă cu o problemă pe care ar fi trebuit să o rezolve de multă vreme. Altfel, asemenea împăratului din poveste, şi litoralul românesc va fi (din ce în ce mai) gol în anii ce vin.
