A fost, orice ați spune, un an ciudat.
Unii ar putea zice, pe bună dreptate, că a fost anul în care am ieșit oficial din pandemie, în care am putut circula din nou liberi, fără mască, în care am putut să ne vedem din nou, fără restricții, cu prietenii, cu familiile, un an în care am putut intra din nou în restaurante, în cafenele, în baruri, în sălile de sport, în magazine, în librării, în biblioteci, pe stadioane. Credeți că e puțin lucru? Uitați-vă la chinezi, se poate și mult mai rău!
Alții ar zice, cu tot atât de multă dreptate, că am ieșit din pandemie, dar am intrat în război, în scumpiri, în crize care vin una după alta. Războiul nu e la noi, dar îl simțim ca și cum ar fi. În doar câteva luni, țara asta a văzut mai mulți ucraineni decât a văzut, poate, în toată istoria ei. Mulți au venit, puțini au rămas. Dar am fost oameni cu ei, cu refugiații din calea războiului, pe care i-am primit și tratat așa cum puține țări ar fi făcut-o. Mulți spun că le-am dat prea mult. Să ne imaginăm, doar o clipă, cum ar fi fost dacă am fi fost noi în locul lor. Am fi stat cu toții, cu piepturile de-aramă, să înfruntăm rachetele lansate de la sol, din aer și de pe mare, dronele, Katiușele (sau echivalentul lor modern), tancurile rusești? Dacă răspundeți „da”, cred că ar trebui să mai ieșiți de pe Facebook și să intrați în lumea reală.
Pun pariu că în continuare nimeni nu știe unde sunt adăposturile antiaeriene din Galați și nici ce trebuie să facă în caz de Doamne, ferește! Credeți că o listă a adăposturilor publicată din an în Paște de autorități rezolvă problema? Și chiar dacă ați ști unde este adăpostul cel mai apropiat de voi, spuneți repede: cine are cheia și cum dați de el?
Cine mai știe în vremea de azi cum se manevrează o armă? Că un eventual război asta ar presupune, nu doar să-ți pui steagul țării la profilul de pe Facebook. Cei care au făcut armata obligatoriu au ajuns la vârsta la care nu prea mai sunt convocați. Iar pistolarii de pe străzi – ăștia sunt primii care vor da bir cu fugiții în caz de ceva. Suntem tot la granița de est a Uniunii Europene, dar în NATO, și probabil că acesta este cel mai bun lucru care ni s-ar fi putut întâmpla, având Rusia la o aruncătură de... rachetă de noi.
În fine... Am avut coronavirus, am avut pandemie, avem război. Ce altceva rău s-ar mai putea întâmpla? O caricatură publicată de „The Cartoonists” îl arată pe unul dintre magii de la Răsărit ieșind din grajdul unde s-a întâmplat nașterea sfântă și strigând: „Este fetiță!”. E doar o glumă, așa că încă ne păstrăm speranța că anii care vor veni vor fi mai buni. Măcar în 2023 să fie așa!
