Că tot s-a înnoit anul, s-au botezat apele şi sperăm toţi la mai bine, poate nu ar strica să ne dăm şi noi câte o resetare la atitudine. Până una, alta, de pe 3 ianuarie încoace, indolenţa pare să fie cuvântul de ordine. În afară de angajaţii din sistemul privat, care au fost la posturi cel puţin de pe 3 ianuarie (iar unii, evident, permanent, aşa cum este şi cazul poliţiştilor, pompierilor, al personalului medical etc), prin birourile de la stat, doar aparat minim, format probabil din nefericiţii care nu au prins concediu de două săptămâni prin Baleare.
La Taxe şi impozite, ieri a fost prima zi de încasări, evident, din nou cu cozi, chiar dacă mai subţirele, pe la casieriile din cartiere. Curăţenia prin oraş are de suferit, e plin încă prin multe locuri de ambalaje aruncate aiurea şi resturi de pocnitori şi artificii, lansate cu o vitejie demnă de o cauză mai bună de către vajnicii petrecăreţi ai Galaţiului. De ce nu au ajuns şi prin cartiere măturătorii Ecosal e un mister, poate că lipseau angajaţii de la birouri care ar fi trebuit să le întocmească diagrama, că, de altfel, prin Centru i-am întâlnit, e drept, numai pe cei motorizaţi, călare pe maşinuţele de măturat trotuarele. Transurb a avut şi el program de sărbătoare, de abia de ieri, că tot au revenit elevii în bănci, s-a reluat programul normal de transport, ceea ce a însemnat că nu am mai mers ca sardelele, la fel ca în ultimele două săptămâni. Dar, pe de altă parte, au mai dispărut nişte trasee şi iar mi-e teamă că deciziile au fost luate de oameni care nu merg, de regulă, cu autobuzele, asta dacă s-ar fi urcat vreodată în ultimii cinci ani într-unul.
La slujba de Bobotează, am remarcat prezenţa în păr a politicienilor locali, încurajaţi, probabil, şi de temperatura prietenoasă. Nu am înţeles de ce erau toţi aşa de încruntaţi, de parcă le tot ningea şi le tot ploua, când, de fapt, Botezul Domnului este un moment de bucurie, de înnoire a speranţei şi de redefinire a legăturilor spirituale cu divinitatea. Dar, probabil, multe probleme ale gălăţenilor le stăteau pe suflet şi de aceea plesneau cu toţii de seriozitate. Cât despre gălăţenii de rând, aceştia s-au lăsat mai greu convinşi să participe anul acesta, semn că ori erau mulţi plecaţi prin cele concedii, ori nu mai este nici devotamentul religios ce a fost. Indiferent dacă am apucat sau nu agheasmă mare, important este să decidem ca anul acesta să fie unul mai bun, în care ne pasă şi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, de cum se cheltuiesc banii publici, de cât de curate sunt căile pe care apucă aleşii, dar şi cum reuşim noi, fiecare, să ne facem viaţa mai bună, fiind mai implicaţi, mai activi şi mai puţin indiferenţi.
foto, Ovidiu Amălinei
