De câteva săptămâni, asaltul protestelor sindicale din instituţiile de stat a luat amploare
După salariaţii caselor de asigurări de sănătate şi ai celor de pensii, au ieşit în stradă angajaţii de la direcţiile de sănătate, cei de la arhivele Securităţii şi statisticienii, iar AJOFM-urile, inspectorii de muncă, ceferiştii şi sindicaliştii de la metrou şi-au anunţat intenţia de a se alătura protestatarilor.
Toată agitaţia vine, pe de o parte, din neaplicarea legii salarizării unitare, amânată sine die până după alegeri, situaţie care a creat discrepanţe salariale majore între categorii de personal cu acelaşi tip de atribuţii, sindicaliştii acuzând diferenţe şi de 2.000 de lei (fix cât câştigă un muncitor simplu în sectorul privat, pentru cine nu ştie). Amplificarea luptei sindicale este determinată şi de noua lege a pensiilor, care "ciupeşte" şi ea unele facilităţi referitoare la vârsta la care se poate face ieşirea din activitate, primii care şi-au exprimat nemulţumirile fiind ambulanţierii şi salvamontiştii.
Pe de altă parte, singura rezolvare găsită de guvernanţi în cazul celor care au iniţiat proteste a fost să accepte o parte din revendicările de natură salarială, aşa că tăvălugul protestelor se va extinde cu siguranţă din instituţie în instituţie. Şi nu se va încheia deloc rapid, pentru că toţi salariaţii de la stat sunt conştienţi că perioada preelectorală este cea mai propice obţinerii unor beneficii suplimentare, aşa că vor încerca să-şi maximizeze câştigurile în lunile care urmează, până spre primăvară, în condiţiile în care nu se pot face majorări de salarii cu şase luni înainte de alegeri şi din ce în ce mai mulţi specialişti anunţă o austeritate destul de lungă din 2025 încolo.
Mai mult, bugetarii par să fi înţeles repede că declaraţiile şi deciziile guvernamentale sunt pur populiste şi nu au efecte concrete. N-a fost dat afară nimeni, aşa cum ameninţa ordonanţa austerităţii, ba chiar se fac angajări, niciun demnitar n-a rămas fără funcţie, ba chiar se inventează noi posturi de şefi, pensiile speciale sunt aproape intacte, în ciuda promisiunilor de ani şi ani, salariile cresc după fiecare carton pe care scrie "Protest" scos în stradă de un funcţionar, deşi nivelul la care au ajuns a sufocat deja economia privată.
Cu un astfel de "stat" care tot întinde coarda, problemele vor apărea doar din partea organismelor financiare internaţionale, care cu siguranţă nu vor mai tolera mult dezmăţul bugetar din România. Iar o "simplă" retrogradare de rating va aduce după ea dobânzi mai mari la împrumuturile externe, deficit bugetar în creştere, restricţii la acordarea de fonduri europene, depreciere a monedei naţionale, taxe mai multe şi mai mari şi alte "mici" probleme de acelaşi fel, de care după alegeri se va "bucura" întreaga populaţie, nu doar bugetarii.
