"... probabil că n-aș spune tot ce gândesc, dar cu siguranță aș gândi tot ce spun. Aș aprecia lucrurile nu (doar) prin ceea ce valorează, ci (și) prin ceea ce semnifică. Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm, aș asculta când ceilalți vorbesc...", mi se rostogolesc în minte cuvintele "Păpușii de cârpă" a lui Johnny Welch. Vorbe de bun-simț pentru orice om, candidat sau alegător.
Și totuși, serios vorbind, dac-aș fi candidat, aș promite mai puțin și aș face mai mult. Sau măcar aș încerca să fac mai mult decât am promis. Mai mult, mai bine și mai trainic! Sau poate măcar n-aș promite ceea ce știu deja că nu pot să fac.
Dac-aș fi candidat, aș încerca să ies mai des între/printre oameni. Nu doar în (pre)campaniile electorale. I-aș întreba pe oameni de nevoi, de supărări, de dureri ori de dorințe mai des. Nu doar în campania electorală.
Dac-aș fi candidat, m-aș abține să invadez cutiile poștale și scările blocurilor cu pliante și broșuri. Avem suficientă maculatură și fără ele. Și-i păcat de sărmanii copaci!
Dac-aș fi candidat, mi-ar păsa cu adevărat unde-mi ajung poza și numele. De pildă, m-aș feri să devin "paravan" pentru ruina unei construcții neterminate de ani buni. Schelet care doar din patru-n patru ani își schimbă doar "cearșafurile" acoperitoare cu altele noi, care rămân acolo până devin biete cârpe decolorate, rupte de vânt și de ploi. Știu, ce-o să-mi spuneți, că nu candidatul își agață singur mashurile și panourile electorale. Și că uneori contează mai mult vizibilitatea decât "amplasamentul" în sine.
Și, totuși, dac-aș fi candidat, n-aș vrea să mă asociez cu imaginea unei construcții abandonate ori mereu începute și tot neterminate. M-aș gândi să nu fie judecată drept etalon pentru proiectele mele...
Dac-aș fi candidat, mi-aș alege cu grijă obiectele ori produsele promoționale personalizate cu imaginea și numele meu. Bidonașe cu detergent de vase, cu săpun lichid, pachețele de șervețele umede... or fi utile la casa omului, nu zic nu, dar interpretabile, nu glumă. Probabil ciocolata cu care ne îmbia un fost europarlamentar și candidat la europarlamentare o fi fost vreo sursă de inspirație pentru noua acadea electorală. Mai bine mă opresc că risc să alunec cu analiza acadelelor într-o zonă nerecomandată minorilor.
Dac-aș fi candidat... poate că m-aș uita mai des în oglindă. Dar nu ca să-mi dau lustru, ci ca să fiu sigur că mai știu încă să roșesc. De rușine - că încă mai știu ce înseamnă - nu din alte cauze.
Dac-aș fi candidat... mai bine că nu sunt! Am o putere mai mare. Sunt alegător! Și asta chiar poate fi puterea supremă!
