Luni, 24 iunie, a doua zi de Rusalii, încă una dintre zilele libere legale de care se bucură românii. O luni de după un weekend, care, evident, s-a transformat pentru unii în minivacanță, mai ales că vineri, 21 iunie, s-au încheiat și cursurile pentru toți școlarii.
Rețelele de socializare s-au umplut de fotografii de la mare, fie de la noi, fie de la bulgari, de drumuri de munte cu de-acum obișnuiții urși surprinși la plimbare sau la cerșit alimente, de mâncare frumos prezentată și de bucurie. Bucuria celor mici, care au scăpat de teme și de celelalte cerințe școlare, bucuria părinților sau bunicilor care îi pot însoți în primele lor aventuri de vacanță din acest an. Și, evident, nu e nimic rău în asta. Sunt convinsă că, pentru mulți dintre beneficiarii acestor privilegii, a fost un an greu și că au muncit mult pentru a se putea bucura acum.
Dar, pe de altă parte, ceea ce nu văd în aceste weekenduri prelungite cu aer de vacanță sunt persoane care lucrează în mediul privat. Aproape fără excepție, toți beneficiarii zilelor libere acordate cu destulă larghețe de guvernanții noștri în ultimii 35 de ani sunt angajați la stat. Și asta nu pentru că ar fi legea discriminatorie, nu. Ci pentru că economia de piață este. Da, legal vorbind, toată lumea primește aceste zile libere, dacă nu chiar în datele respective, atunci prin recuperări sau, în unele cazuri, plată dublă atunci când liberele nu se pot recupera.
În realitate, însă, angajatorii privați nu pot întotdeauna închide ușile de sărbătorile legale. Și, evident, sunt și industriile cu foc continuu care trebuie să continue lucrul, indiferent ce sărbătorește majoritatea. Pentru cei care lucrează în privat, și nu ne referim aici la managerii de top, opțiunea vacanței de weekend prelungit nu există nici dacă au parte de liberul cu pricina. Asta fiindcă, în cele mai multe cazuri, oamenii nu-și pot permite să plătească pentru două, trei zile de distracție taman atunci când cei mai mulți dintre angajații statului, cu venituri sensibil mai mari, le sunt concurență pentru locurile de cazare din stațiuni. Asta îmi amintește de februarie, cu celebra "vacanță de schi", numită astfel de guvernanți și în care mulți copii plângeau fiindcă părinții lor nu-și puteau permite să-i ducă la schi, din cauza cererii care urcase toate prețurile.
În realitatea anului 2024, din păcate, cei mai mulți dintre noi suntem în situația copiilor rămași acasă: luăm o înghețată de doi lei și ne uităm cum alții își sorb cocktailurile pe plajă.
