Vineri, 9 mai, de Ziua Europei, au avut loc mitinguri în mai multe orașe din țară, sub genericul „Un singur drum: Europa!”, ori sub cel de „Europa, rămâi!”. Au fost adunări și marșuri pentru democrație, libertate și valori europene, organizate în marile orașe, printre care s-a numărat și Galațiul. Oamenii nu au fost îndemnați să iasă în stradă de vreun partid care se laudă a fi pro-european, de vreo alianță politică sau de vreun guru, ci au ieșit pentru că au simțit că trebuie să facă asta, că acum e momentul să se implice. Pentru că data de 18 mai poate fi ultima noastră șansă.
Probabil că nimeni nu se gândea anul trecut că Ziua Europei va pica fix între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale din România. Că va fi o zi nu doar a steagurilor UE afișate obligatoriu la instituții și uneori din complezență sau din bonton la alții, ci o zi-avertisment pentru cei ce încă nu înțeleg că, pe 18 mai, în ziua adevăratului tur doi, în fața noastră vor sta două drumuri total diferite: unul împreună cu UE și NATO - greu drum, pentru că avem multe de recuperat din punct de vedere economic - și celălalt, înțesat de haos, populism și... marketing electoral, care ne poate duce nu se știe unde și pentru nu se știe cât timp.
Pe 18 mai, obuzul votului dat cu patimă, ură și dorință de răzbunare împotriva a tot și a toate câte există în forma actuală în România poate cădea pentru a treia oară în același loc. Prima lovitură a căzut pe 24 noiembrie anul trecut, odată cu victoria șocantă a lui Călin Georgescu. A doua lovitură a venit duminica trecută, pe 4 mai, când George Simion a reușit un neverosimil procent de 41%, strângând mai multe voturi decât adunaseră el și Georgescu împreună în noiembrie. Iar a treia cădere a obuzului, cea fatală, s-ar putea întâmpla pe 18 mai, duminica viitoare.
Vestea proastă este că primul tur a fost câștigat detașat de cel care a promis câte 100.000 de case la 35.000 de euro în fiecare an, de cel care vrea să dea afară jumătate de milion de bugetari „paraziți”, dar pe care nu știe unde să-i găsească, de cel pentru care suprema politică economică „suverană” o reprezintă naționalizarea, de cel a cărui simplă calificare în turul doi a dus cursul euro pentru prima dată peste 5 lei, de cel pentru care ideea de a fi suveran în țara ta înseamnă să dai fuga să te ploconești la Trump.
Vestea bună este că pe 4 mai au votat numai 9,5 milioane de români, deci George Simion nu a luat 41% din voturile tuturor românilor, ci 41% din voturile celor care au ajuns la urne. În cei aproape nouă milioane care au stat acasă, din lene, sictir sau nepăsare, stă acum șansa turului doi. Pentru că între cele două tabere în care s-a împărțit România nu mai este loc de dialog, de schimb civilizat de opinii, de nimic. Este care pe care.
Ca la un meci epuizant de fotbal, șansa unui rezultat bun o dă valoarea băncii de rezerve. Fluierul final se va auzi peste opt zile.
